Partidul te vrea mentionata

Acest blog arata decent pentru ca domnisoara Ema mi-a gaurit astazi scaunul si a butonat in template, in timp ce eu aveam preocupari statistice( oare cate carti am in biblioteca? oare cate cuvinte folosesc pe zi? de cata lana si deci de cate oi este nevoie ca sa impletesti un pulover?). Sunt sigura ca se vor gasi vlajgani misogini care sa sustina ca acest blog este foarte dezordonat, drept pentru care le dedic melodia Tract For Valerie Solanas de la Matmos (main idea: DESTROY the male sex :D)
Si in semn de multumire pentru geniul template-ului, voi scrie Ema pana cand cuvantul se va goli de sens.
Ema, ema, ema,ema, ema, ema, ema,ema, ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,eme,ema, ema,ema,mema,ema,ema,ema ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema.,ema,ema,ema,ema,ema,ema,emamema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema,ema

o leapşă de la oompa cu plăcere

Un crăciun frumos: cred că acum doi ani, eu, ema şi zaiţ într-o cafenea, sorbind dintr-o ciocolată budincoasă, pac realizăm că nu am luat cadouri la părinţi şi că nu mai avem un sfanţ. Aşa că mergem noi să facem un ban cinstit, cu colinda la blocurile fiţoase. Un festin, rîgardî desambră chi nejî le-am cîntat şi alte muzici pe trei voci, eu fiind bariton. Am strâns noi ce-am strâns şi în loc să mergem după cadouri ne-am întors în cafenea să facem planul de ziua următoare, cine are sarmale bune, cine are friptură şi cine desert. Ema urma să primească de pomană bomboane quality street (am mai zis de ele), deci la ea mergeam într-un final.

Ce-mi doresc de acest crăciun. MIE.

-albumul ăla de la Noi cu Frida Kahlo, vă rog eu să nu mi-l cumpăraţi să am timp să suspin în voie şi apoi să-l cumpăr de la reduceri
-o plimbare cu motocicleta din romană până la unirii şi apoi pe tooot independenţei, zău că nu cer prea mult
-amon tobin în România, sunt dispusă să îmi plătesc singură biletul
-o îmbunătăţire a vocabularului personal şi a nonşalanţei oratorice cu 20%. fiecare
- ceva care să aibă miros de albastru

Foarte indie dorinţele mele, doar n-o să vă zic că vreau de fapt un bărbat pe cai putere.

Utopix, simt aşa nevoia să ştiu ce îţi doreşti de crăciun, sper că nu te dai cu placa.

Putcă-l, tataia!* (despre crize financiare. Deja)

Scriu aici colea poate-poate îmi fac curaj s-o sun pe mama să îi aduc la cunoştinţă pervertirea mea la o coate goale şi-o linge blide. Cum să zic, mie îmi place să trec prin stări deplorabile, mi-e frică de prea mult bine şi de inevitabila platitudine care îi urmează. Ori lumea dioache rău de tot şi aşa te trezeşti peste noapte cu vreo buză umflată. Însă starea deplorabilă de acum a fost atinsă într-un timp record, m-a pălit cu o asemenea viteză de s-au zguduit pilonii moralităţii.

Cu cât mă lungesc mai mult, cu atât risc mai mult să comit diverse crime, cum ar fi să mă autoinvit la diverşi prieteni pierduţi pe coclaurii tinereţii şi să umplu fraudulos niscaiva insuficienţe. Cât m-am lungit chiar acum, tocmai am convins-o pe Ema de o datorie inexistentă, biata fată fragilă şi plăpândă, cum se îndreaptă să-şi achite dările. Am rămas fără 80 % din capital. În trei zile mari şi late, deşi jur pe roşu că eu nu-s cumpărător prost cum e Număducecapul (a achiziţionat cinci strecurători, era promoţie). Şi nici n-am intrat în vreun carrefour orbecăind după oferte gen cumpără izmana, primeşti şoseta la juma de preţ. Şi nici în plaţe, darămite în pieţe. Pur şi simplu s-au dus flu-flu, cu regretul sincer că n-am frecventat orele de economie dintr-a 11a. Puteam să strâng la pungă, acum strâng doar cureaua.

Dar să ştiţi că mă simt bine! Târguiesc pentru orice şi-mi dezvolt calităţile de comunicator. Merg pe stradă ţanţoşă şi refuz să fiu atentă la nenii cu salvaţi copiii autişti Dumnezeu să le dea sănătate, sunt studentă deci săracă! Împrumuturi nu fac şi mânânc ca vrăbiile. Sper doar să nu mânânc cu vrăbiile. Cu datoria primită de la Ema mi-am luat Condiţia umană a lui Malraux. M-am târguit mult prea puţin, cartea e prea bună să nu dau banul. Mi-au rămas bani de-o eugenie. Eugenia nu este cea mai ieftină femeie, asta să ştiţi.

Hai vă pup, mă duc să rod o ciungă veche şi să-mi sun maica.
______________________
* putcă-l, tataia!= onomatopee culeasă de zaiţ, ilustrând talentul omului carpato-mioritic de a trece peste dureri trupeşti chiorăitoare

(regret, n-am diacritice)

Dupa aceste doua zile petrecute in Piatra-Neamt, declar vacanta inchisa. Bine, n-a fost vacanta daca am muncit, dar oricum criteriul meu de vacanta e sa citesti ce carti ai chef, cand si cum ai tu chef.

La mine-n casa se dicuta pe tema are sau nu are fratele meu o galusca in gura- taica-miu a scos arborele genealogic si cauta vinovatul cu ereditatea, se pare ca bunica-su Rascarache era timid ca o fatuca la sezatoare (as vrea sa scriu ca pe vremuri, am impresia ca va amuzam-dar acum am scopuri mai inalte, as vrea sa va fac sa inchideti calculatorul si sa va uitati la ciorile de pe gard, pe acolo sunt si eu)

Acum astept sa isi termine masina de spalat numarul patetic de trapezist cu handicap si sa ma bag in cada. Voi medita la cele doua vesti pe care mi le-a dat Ema (o mai tineti minte?):

- in Piatra-Neamt era un criminal in serie care ucidea babe care voiau un loc in Rai si ii dadeau de mancare la ele acasa

- la anul Ema se gandeste sa se marite

Fireste, la a doua veste o sa ma scufund si o sa-mi simulez inecul lent, in timp ce o voce o sa imi zica frumos: You will now listen to my voice. My voice will help you and guide you still deeper into Europa. Every time you hear my voice, with every word and every number, you will enter into a still deeper layer, open, relaxed and receptive. I shall now count from one to ten. On the count of ten, you will be in Europa. I say: one. And as your focus and attention are entirely on my voice, you will slowly begin to relax. Two, your hands and your fingers are getting warmer and heavier. Three, the warmth is spreading through your arms, to your shoulders and your neck. Four, your feet and your legs get heavier.

Despre lichide,filosofii, carti si vise

Cam multe subiecte de abordat intr-un singur post, dar daca ideile sunt siameze cum sa le dau in cap si sa le separ?

Unu. La ora de sport am ales sa socializez in loc sa-mi acopar chipul cu o carte, in timp ce ma uit la picioarele baietilor, in incercarea de a raspunde la dilema eterna do men need leg waxing or should they stick to natural. Mi-am luat pozitia de "nu am echipament, pentru a miia oara anul asta", am deschis cartea, cand se aseaza langa mine o colega despre ale carei calitati nu voi vorbi pentru ca are internet si vestea circula. Si din vorba-n vorba, numai ce-mi spune ea ca nu intelege cum de am eu prieteni, la cat sunt de acida. Deasupra mea se ridica un semn de intrebare, sa ma supar? sa ii apreciez sinceritatea? Pana la urma ii sunt recunoscatoare, pentru ca mi-a declansat o imagine interioara draga: se face ca toata lumea este apa plata, cu ambalajul din hartie care verifica ph-ul lichidelor. Si hop, numai ce apar eu, tantosa apa minerala, bulele n-au stare in mine, trebuie sa improsc; apele plate se apropie vicleneste, sa-mi testeze aciditatea...si trosc, pleosc, fac nebunii, imi sare capacul si le ud pe toate!

Doi. Dragi prieteni, astazi Epicur ne invata cum sa nu ne temem de moarte. Adica daca Ema sta cu piciorul pe ceafa mea, in timp ce gura mea musca din bordura, eu nu trebuie sa ma tem, pentru ca atata timp cat exist, nu sunt moarta. Si daca Ema apasa acum cu piciorul pe cap, dupa ce a strigat in gura mare "Alles fur mein Fuhrer" si eu am murit frumusel, nu trebuie sa ma-ngrijorez, pentru ca nu mai sunt. Cat e de simplu...(sa stiti ca de regula am calai mai secsi)

Trei si patru, ca au legatura. N-as fi vrut sa va povestesc ce-am visat, ca doar nu sunt Cartarescu, ciorditorul de vise, dar cititorii mei vor mai multa scriitura si trebuie sa ma supun. Stateam in fata oglinzii si ma pudram cu atentie, ma astepta jos Bernard din Falsificatorii de bani. Mi se parea un tip tare galant, drept pentru care dadeam foarte mare atentie fiecarei celule de pe fata mea. Ies, dau sa incui usa cand simt o prezenta rece si enigmatica pe coasta spinarii. Era lupul de stepa, intruchipat de vecinul meu profesor de matematica. Ma ia de mana cu gravitate si imi sopteste in ureche "Niciodata nu ai stiut teorema celor trei inaltimi..."

Aventura semirurală

Eu, când mă plictisesc atât încât încep să fac curat prin casă, deschid carneţelul cu idei şi caut o destinaţie fantastică şi suculentă din urma căreia să mă vaiet vreo două săptămâni. Şi astăzi, când am văzut niscaiva mizerii şi-am zis să scot aspiratorul, mi-am tras vreo două de m-am calmat şi-am dat fuga la carneţel. Acuma, daca chiar credeţi că există un asemenea carneţel sunteţi din cale afară de naivi, singurul obiect de acest gen pe care-l posed este cu o sirenă călărind un delfin (pornografie!) pe care scriu cuvinte superbe (ortac, vaselină, sămădău) şi este furat de la madam ema. Eu am furat multe lucruri de la madam ema, să ştii că nu întenţionez să ţi le înapoiez.

Nu veţi fi naivi crezând că am plecat într-o destinaţie fantastică! Undeva la periferia oraşului, unde miroase a balegă, tochitură, asfalt şi scrob. (ca la Bucureşti, bine zis, ţuca) Apropo de tochitură, am auzit un anti-moldovean zicând topitură, deci vă rog! Deviez şi poate mai jicnesc pe cineva, să revin. Am pornit de dimineaţă şi m-am îmbrăcat în negru, ca să nu atrag claxoane de tirişti, ignorând că-i plină lună iulie ( şi-i şi vineri 13! să scuipăm de trei ori în sân) Şi-n autobuz, căci am ales acest mijloc de transport poate-poate trăiesc o aventură suziană, erau numai pocăite naturiste, doar ştiţi că asta e coşmarul meu. Ş-apoi în sacoşele lor de rafie erau cu siguranţă plantele Domnului, în fierturi-cercelul porcului, busuioc de şoricel, părul caprei. Ş-apoi când am trecut pe lângă o biserică toată lumea fără excepţie şi-a făcut cruce, ceea ce e frumos, nu zic.

Coborâtă din autobuzul evlavios, a trebuit să mai bat cale lungă până la destinaţia x, unde aveam o afacere inofensivă. Călătoria cu piciorul a făcut bine la gambă şi mi-a adus aminte de tinereţile mele non-urbane, când săltam cu dragă inimă într-o căruţă până la bunica, bună femeie Dumnezeu s-o ierte. Lângă destinaţia x erau nişte vişine aşa coapte, de parcă tapiserii de la teatru de acolo s-au inspirat să aleagă culoarea locurilor. La destinaţia x am discutat cu adânc accent moldovenesc şâ la vali şâ la dial, marii , pentru că mă aflam într-un loc care-mi permitea desfăşurarea.

La întoarcere, mi-am găsit partener de drum un bătrânel fără dinţi, cu pantalonii prinşi într-o funie, care mi s-a plâns de preţul biletelor de autobuz şi care a încercat să-mi vândă o oja roz. Eu sunt norocos, găsesc de toate. Nu fumez dar peste tot găsesc brichete. În loc de la revedere, mi-a zis că vrea să bea o bere fără alcool, că nu mai este golan. Am aşteptat jumătate de oră autobuzul evlavios, m-am prăjit în costumaţia mea emo, m-am suit lângă o femeie parfumată cu ceva oribil, sunt în dubii dacă preferam o pocăită.

Povestea mea n-are climax, dau publicare înainte să şterg. Imaginaţi-vă voi unul.

Unii dintre voi vor fi observat absenta mea si v-ati gandit ca daca tot o dau din post prost in mai prost, m-am hotarat sa ma opresc. Nimic mai fals, vorba unei prietene- esti prost si tii si frana. Adevarul este ca n-am mai platit factura de internet. Si la noi in familie situatia sta asa: " sa se duca fata sa plateasca, sa se obisnuiasca cu viata grea, ca noi n-o sa mai fim". Si eu nu ma duc, mi-e o lene de motan obez.
Acum sunt la Ema, in acest sanctuar de ciocolata Lindt, reviste Aqua si produse Oriflame.L'oreal! ma corecteaza acum chiar proprietara sobei. Si pentru ca timpul ma preseaza va voi povesti ultimele drame cat mai succint:
-duminica, inainte sa inceapa Dogville pe tvr cultural m-am uitat la meciul Ceahlaul- Steaua ca sa mai diversific subiectele de conversatie cu colegul meu de banca microbist.(cat au mai scuipat stelistii astia pe terenul nostru!) De obicei vorbim despre mirabila mea existenta si cand e randul lui sa vorbeasca despre el se suna :)) Dar se pare ca baiatului i-a frant inima o fatuca si m-a tratat cu indiferenta, fapt ce m-a aterizat direct in banca Emei.
-sub aripa materna a Emei, am avut cele mai bune idei din viata mea
1. inventarea unui nou joc numit CE CUVINTE NU AI SCRIS IN VIATA TA. Ema nu a scris niciodata "magareata" si eu "Margelatu" si ne-am bucurat enorm sa asistam la aceste inaugurari
2. Sus-numitele isi fac o formatie care va fi atat de buna, incat toti chestionabilii si metropotamii
or sa ne promoveze. O sa ne numim Cucuruz, o sa avem look-ul si coregrafia Salt'n'pepa si avem deja primul single radio-friendly "i'm going insane, forgetting your naaaaame" :))

Bomboanele Raffaello sunt cele mai bune de pe piata romaneasca, desi reclama aia a lor sustine ca sunt femei pe lumea asta care se multumesc cu putin. Pai cum asa, prima femeie din spot primeste o biata bombonica si i se mai spune si sirena, dar ranjeste la fel de mult ca si celelalte care primesc ditamai cutiile! Cat de urat! Totusi, cele mai bune bomboane din istoria umanitatii sunt Street Quality, gotta try them.

Noi traim din pariuri

Inspirate din superserialul Ed, sursele mele si-ale Emei de amuzament sunt: sa ne punem statusuri stupide gen"maestre,una de inima albastra" :))), glume scarboase in timp ce mancam (ultima avea legatura cu jucarioarele din pungile de star chips,de-a dreptul vomit-provoking) si pariurile...La unul Ema m-a pus sa raspund la ore de engleza intr-un accent irish-indian! Numai noi doua am ras,deh, si eu am castigat o ciocolata Poiana. Astazi am pus-o pe Ema sa-mi cumpere un croissant si sa-i spuna vanzatoarei "dati-mi croissantu norocos"..a repetat de cinci ori pana a trebuit sa arate cu degetul :)))) Oh God, oh God...Brian si Stewie reinacarnated

Cand pierzi o carte de la biblioteca

Pe parcursul vietii mele tumultoase am deteriorat sau am pierdut bunuri de valoare variabila, de la "ups! asta era clama ta?nu mai are pietricele" pana la "Ema, ti-am stricat aparatul foto...Asa-i ca mp3-playerul asta te multumeste pentru o vreme?:D". Dar niciodata, never i tell you, nu am ciopartit vreo carte. Sau hai, fie, poate o data, cand nu-mi iesea un exercitiu la matematica si am gaurit de nervi tot capitolul cu perforatorul . Cazierul mi-era curat,until recently i was totally clean, slava domnului c-am fost desteapta si m-am dus la profil uman :)).

Inevitabilul insa s-a produs si toata faima mea de "uuu, look at me, i'd never harm a book" s-a dus pe apa Sambetei. Pierdut-am eu o carte, proprietate pretioasa a Bibliotecii Judetene. Intors casa pe dos, nimic. Amenintat cu paleta de prins muste pe cei doi copii ai frateleui meu, nimic. Urlat isteric la Ema, nimic. M-am gandit sa prelungesc agonia, m-am dus la pila mea de la biblioteca ( everyone should have one) si mi s-au mai oferit doua saptamani de cautare. Nimic.

Si-atunci mi-am luat inima-n dinti (as!, aveam nevoie de Trilogia culturii, ca altfel m-as fi facut ca ploua inca ceva timp), era doamna bibliotecara cu care mai glumesc din cand in cand, ce usurare. " Lady, i'm willing to pay." Si? Si? Ce face femeia? Zambeste pe sub mustata. O-o! Semn rau. Cred si eu, cand am platit de zece ori mai mult decat scria pe carte si probabil dublu decat adevarata sa valoare! :((
O, draga carte, numai sa te regasesc...

Panaghia!

Fără pic de deferenţă şi delicateţe, zaiţ mi-a lăsat scris pe un post-it pe frigider "Mierlingo, am de mărturisit/Blogul tău e ruginit/Zic să-l dai cu vaselină/Vreau să cânţi la mandolină/Toată ziua dau refresh/Mult gunoi mai ai sub preş".
Cam jenant, zaiţ.

Mutându-mi atenţia spre cititori mai de vază (chinezească), trebuie să vă aduc la cunoştinţă că mă pregătesc fiziceşte şi spiritualiceşte pentru o experienţă transcendentală care-mi solicită timp şi minute de mobil. M-au prins nouăşpe primăveri şi eu nu m-am urcat niciodată pe Ceahlău, aşa că mă gândeam că dacă mâine poimâine crăp şi ajung în raiul comuniştilor, nu o să am ce vorbi cu Sadoveanu. De dragul unei conversaţii fructuoase cu sus-numitul, această excursie este imperioasă.

Sunt trei posibilităţi de a urca pe Ceahlău. Unu, cel mai adesea auzit de pe la prietenii mei beţivani-urci nerăbdător să goleşti tot alcoolul din ghiozdan, ajungi la Dochia, intri în comă, îţi revii după trei zile şi cobori. Doi, auzită pe la intelectuali- urci într-o tăcere funerară, te faci una cu muntele mistic şi te întorci într-o călduroasă primordialitate. Pe a treia nu o ştiu, de aia mă şi duc.

Până se face vremea plecării, căci trebuie să mă purific şi să mă exfoliez, mă pun bine pe lângă madam ema ( corason, eşti soarele meu!) întrucât ea are papuci de urcat pe munte şi eu sunt de părere că dacă vreau să mă cunun cu natura, trebuie să respect vorba something old, something new, something borrowed, something blue.

Şi zaiţ, noi ne vom mai auzi la transhumanţă, când am să-ţi aduc nişte mizel şi-am să zic că ce ştii tu, e greu să fii la înălţime.

Cum îmi fac viaţa trăibilă

• înmoi covrigul în cafea
• analizez chipul bărbaţilor pe stradă cand amorezele lor le vorbesc despre chestiuni futile
• îmi botez obiectele din jur şi comunic cu ele ca şi când mi-ar fi prietene ( le-am spus cizmelor mele rocăreşti Petru şi Pavel, pâna când mi s-a transmis că ar fi o blasfemie şi acum sunt în căutare de nume noi; am un dinte pe care-l cheama Psiuuuche)
• când mă supără Ema, mă uit la acest videoclip jenant şi-mi imaginez că dănţuieşte ea
• citesc măcar începutul unor cărţi pe care timpul şi ideile mele despre lectură nu-mi permit sa le continuu
• cer de la o prietenă ( Miss Havisham din Great Expectations, varianta 18 ani) copy-paste-uri din conversaţii incisive cu bărbăţei
• mă tai cu lama (ha! just checking if you were paying attention)

Jizăs, tăta ziua vorbesc numa despre mine. Sufăr de egocentrism limfatic şi trombocitos. Mă duc să ma tratez.

• o să particip cu un prieten la homemade.ro Nia! <----boala!

How things really are

Am dat greş încă o dată, iar a trecut vacanţa pe lângă mine fără să fi făcut ce mi-am propus. Nici măcar nu mi-am impus lucruri măreţe, like saving the world like a dummy-stick world beauty I am, aşadar, dacă o să mă vedeţi în oraş cu un hanorac harrisonian pe care scrie mare R( de la ratat), veţi şti că este autopedeapsa pe care mi-o administrez. Luaţi loc and let's procede.

Lectura-mi-am spus că o să citesc Valurile Virginiei Woolf, Lumea Sofiei primită cu Cotidianul, Gide, Noica şi un compendiu de filosofie. În realitate, am citit carţulicica Despre farmecul lucrurilor plictisitoare, jenantul numar sexos al Republicii, m-am chinuit să înţeleg fără dicţionar Idei în Dialog, două pagini despre Descartes şi reţeta pentru o prajitură cu bezea.

Frumuseţe- cum Dumnezeu reuşesc modelingile astea să îşi îndrepte părul ăla şi să le stea lins atâta timp e un mister mai important decât construcţia piramidelor pentru mine. M-am apropiat vicleneşte de o colegă-fotomodel la petrecerea de revelion, dar n-am îndrăznit s-o întreb, m-a intimidat dansul ei frenetic pe tocuri înalte, eram sigură că o să cada peste mine. Timber!

Plăceri păcătoase-am vrut sa fac un pariu cu Ema să iasă în oraş cu un soi de globuri pe care scria Happy 2000 prinse de ureche, dar n-am reuşit s-o conving şi m-am mulţumit văzând-o cum înghite un pumn de jeleuri pentru caţiva bănuţi.

Fapte creştine- eram convinsă că o să gătesc nişte prăjiturele pe care să le duc copiilor de la orfelinat, n-am facut-o, dar n-am mai luat restul de la lumânări duminică :D

Filme- seriale: am vrut să mă uit la Little Britain, am ajuns să văd Scrubs
artistice: am dat foc la un dvd cu Breakfast at Tiffany's, m-am uitat la The work of director Spike Jonze, though i'm really more into Cunningham

Drame interioare-zău, mi-am să am parte de o atmosferă sofiacoppola-ish în acest răstimp, demnă de inspiraţie pentru o nuvelă adolescentină, dar toate au decurs bine, telefonul a sunat, am socializat, am mancat multă ciocolată, dulapul nu mai este filiform, Suzi m-a mangaiat la orgoliu cu câteva vorbe despre mine, îmi stă bine cu paltonul verde, am carioci. Life's good.

Lucruri fabuloase la care asist neputincioasă în calitatea mea de martor ocular

Se petrec lucruri în oraş de o dubioşenie crasă şi mie la horoscop îmi zice că am detectivismul în sânge, deci am notat în carneţel cele ce urmează. Scriind cuvântul carneţel mi s-a făcut poftă de carne, gen biftec aşa, vouă nu? De la capăt cu liniuţă:

- la bibliotecă toate cărţile lui nietzsche erau puse de-a-ndoaselea, cotoarele înspre raft, înţelegeţi? o profanare mai ceva ca-n ziua când nişte satanişti au făcut cerere la primărie să li se cedeze biserica Sfântu Ioan Domnesc, suspectez apariţia unei secte walpurgice (recunoaşteţi cuvântul din dilemateca?)

- pe strada 22 decembrie stă un nostalgic revoluţionar care lipeşte săptămânal pe geamul de la balcon postere cu fuck you românia, articole despre mineriadă, necrologuri, ce mai, un deliciu. săptămâna asta renovează dar tot a agăţat portretul lui che guevara, cântăreţul ăla, îl ştiţi.

-nenea Jănel care ne-a pus faianţă şi pe care tata îl aminteşte ocazional numindu-l netrebnicul alcoolist care mi-a distrus bucătăria bea astăzi la paradiso un nectar.

-barul paradiso e undeva la colţ de cartier şi de fiecare dată când trec pe acolo îmi aduc aminte de el paraíso en la otra esquina a lui llosa, o carte tare bună, aş reciti cu drag.

- ema şi-a băut cafeaua la mine şi şi-a spălat ceaşca, în condiţiile în care suferă de chiuvetofobie

Tot barbatul!

Ema, te iubesc si ti-as tine parul daca ai vomita, dar blogul arata tare urat cu merele alea. Asa ca ne-am reprofilat pe template-ul Green Bubbles, you know, verde cum e culoarea ochilor mei daca n-ar fi si ceva albastru amestecat pe acolo si gri precum cadrul asta urban care ne taie din avantul plasmuitor.
M-a ajutat (a se citi a facut toata treaba) Adrian aka Marinimosul (da, am lasat un barbat sa-si bage coada, cu toate aerele mele de feminista descurcareata) si umanitatea ii multumeste si-i transmite sanatate si ciocolata; era un emoticon care dadea din brate in semn de veneratie, dar il uit mereu. In orice caz, barbatul nu trebuie sa stie ca tu ii apreciezi efortul depus, ca apoi se urca in rachita si bate din aripi.
Hehe, draga eu, acum ca i-ai pus blogului straie noi, iti doresc posturi cat mai putin prolixe. Ha! Don't I sound smart! Am intalnit cuvantul prolix intr-o carte si m-am jurat sa-l folosesc.

Tatăl meu dă ţării pâine

După cum veţi observa, acesta este episodul doi din portretizarea membrului fondator al familiei, familie în care se poartă cele mai amuzante războaie de dominaţie a matriarhatului asupra patriarhatului, cu repercursiuni feministe asupra mezinei casei = eu, domle.

În acest episod: tata şi numele oamenilor
Tata mi-a lăsat de mică impresia că ştie pe toată lumea, drept pentru care am conchis că trebuie să fie foarte faimos. Când ma ducea duminica la Zoo, eu toata înrochiţată şi apretată, drumul ne lua de doua ori mai mult, pentru că el se întalnea cu diverşi oameni şi discuta despre politică şi agricultură; Mă plictiseam grozav şi, ce pisici, ignora că eu îl strângeam de degete cu toată forţa mea, haaaai. Eh, acum nu mai merg mai nicăieri cu el, mainly pentru ca nu mai port rochiţe şi apretul este sooo yesterday, dar destinul ne-a reunit la făcutul pieţei, unde numai ce aud! Dacă un nene îl saluta, el zice Salut, salut, nea brengj*. Următorul nene, acelasi brengj. Adică nu ştie numele oamenilor şi bâlbaie ceva, ce ruşinos! Iată un motiv pentru care mă bucur că nu am moştenit his socialising skills, cunosc doar doi oameni şi un şobolan pe nume Ema.
În schimb, pentru tata, majoritatea femeilor au un singur nume : Aurica. Cu diverse diminutive. Aşa o cheamă pe mama, vă împuşc dacă râdeţi. Observati romantismul din acest bărbat, care o vede pe mama în toate femeile, chiar şi în mine :
*brengj= sunet neidentificabil

Cum să faci din orice film o comedie

Duminică seara, cu o adunatură de teme ignorate, eu şi mult-prea faimoasa Ema, pişicheră de soi, ne-am pus pe vizionat Aislados. Subtitrare nu aveam şi vasta noastră cultură în ale spaniolei se rezuma la : iho de puta, cica, ombre!, cohones, mucio, macio, muher!, pulsera (am primit o brăţară de la nişte prieteni din Spania). Să se supere Chirilov şi tot iubitorul de film, dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! După primele zece minute de discutat pe tema cat de sexi sunt cei doi muciacios, am început să înventăm propria noastră subtitrare. Sunt sigură că băieţii aveau nişte conversaţii foarte inteligente, dar la noi dialogul decurgea astfel:
"Ai, Mighel, dă-mi şi mie nişte morcov, cică ajută la vedere."
"Du-te, mă, Huan Fernando Alonso, nu-ţi dau din morcovul meu plantat aici în natură."
"Nu fi cohonos, Mighel! Trebuie să văd pe timp de noapte."
"Ia de aicia o ridiche si lasa-ma sa-ti povestesc ce cichita am văzut."

Lucruri marunte

Soseste astazi cel-care-a-contribuit-la-conceperea-mea si-mi tranteste intr-o miscare energica un aviz postal, se pare ca sosise un pachet la posta pe un nume indescifrabil toooocmai din Sua. Dupa cateva minute de benoclare, deslusesc ca prima litera de la destinatar este M, deci m-am simtit si m-am pornit la drum. La posta am stat in fata unui punker mazac, scuze!voi folosi un eufemism- reprezentativ din pdv vestimentar pentru convingerile lui. Fiindca am stat mult la coada, am incercat sa descifrez scrierile intelepte de pe ghiozdanul flacaului, trist, toate acelasi Punk's not dead. Ca sa mai scap de plictiseala, incep sa-mi imaginez o viata alaturi de acest punker, bucurandu-ma ca nu ar trebui sa spal prea multe rufe pentru el. Cand imi veni randul, aflu cu stupoare ca am gresit ghiseul si sunt trimisa fara mila la o cocoana cu coc imens, cuib de pupeze, nu alta.

Tanti imi clefaie o guma in ureche, imi zice sa astept, ia absolut toate coletele la puricat si imi transmite ca cel mai dubios i se pare "acesta", pe care mi-l arata. Mda, era prenumele meu, scris foarte englezeste pe un colet jupuit, de unde am pipait niste reviste. Pfiu, si eu care credeam ca m-am imbatat intr-o seara si am facut comanda de colanti de leopard pe E-bay...Indes coletul in geanta-sacosa si pornesc agale prin oras. Mersul agale este prilej de meditatii profunde: motto-ul blogului meu ar trebui sa fie Lucrurile mici conteaza, facand bineinteles referire la mine; daca m-as duce la orele de sport si as participa fizic, as fi ultima dupa inaltime, pierduta printre gloabe si prajini :(( Un alt gand profund este achizitionarea de cadouri de Mos Nicolae. Ema, daca ti-as cumpara o varza, ai intelege mesajul? Nu te gandi la sensul figurat, mai degraba la regionalism.

Am cumparat niste merluciu pentru ca toata saptamana se mananca peste si hopa! cand sa traversez strada, numai ce era sa ma calce eroul de la biserica. Cum cine-i eroul? Voi nu aveti asa ceva? E baiatul care mereu culege de pe jos babele lesinate din biserica...Un baiat bun, dar cam nesabuit conform ultimei patanii.
Si in incheiere, va anunt ca am primit un cd cu muzica indie, nu ma pronunt pana nu ascult, si niste reviste-una are un interviu cu Muse! De la o englezoaica din tabara de vara asta. Si acum, cu un zambet talamb pe fata, dau publish post.

Cu inima-n gat

In postul anterior vorbeam despre un film calm, linistit, colorat. Cu siguranta nu am avut parte de asta astazi, cand am vazut Hard Candy. God, si acum imi tremura degetele! Cu o genialitate a la Saw, e genul de film in timpul caruia zgarii canapeaua, sau frangi degetele omului de langa tine pentru ca nu mai stii ce sa crezi si de partea carui personaj sa fii. Nu sunt de ignorat cele doua soundtrackuri- LFO-Freak si Blonde Readhead- Elephant woman.
ps1. Multumesc,Ema, ca nu-mi spui de dinainte ce se petrece in filme!
ps2. Daca nu va place filmul, puteti oricand sa radeti de micuta Ellen Page, se stramba dramatico-Paris Hilton.

The obsession strikes again

Am facut o pasiune bolnavicioasa pentru o melodie. Bolnavicioasa in sensul ca a devenit unitate de masura a timpului. Doua Shockwave si ajung la Ema, trei si ajung la Muzeul de istorie. Estimez ca o ascult de zece ori pe zi, ceea ce inseamna patruzeci de minute de ascultat la player, cand merg incruntata si superioara pe strazile urbei. Nu intru in casa pana nu se termina melodia. Fac semn omului cu care ma intalnesc sa astepte pana se termina bazaiala din urechi. Imi imaginez miscari frenetice, demonice, timp in care nu sunt atenta la nimic din jurul meu,ieri era sa ma calce masina.
Nu ma credeti? Ia incercati si voi. Din toata inima, dati click [posibil s-o aveti, e de prin 2002]. Daca efectul nu e cel la care va asteptati, e pentru ca nu o ascultati mergand.[aceasta a fost o propozitie model de capcana de la orele de gramatica :)) yes, i missed school]

No post in September?

Luna septembrie e deprimanta...exact ca duminicile cand jumatate din tine zbiara sa iasa afara iar cealalta jumatate e roasa de constiinta "Am teme". Peste cateva zile trebuie sa trag linie si sa concluzionez :wasted time/am invatat ceva/macar mi-am luat papuci/

Sarim peste aceste semnale of-doamne-intru-in-depresie-incepe-scoala-si-nici-nu-mai-sunt-baieti-frumosi-in-oras. Mi-am cumparat un caiet cu pagini parfumate a ciocolata!! Lovely, lovely, lovely. Eram pe punctul de a suna toata clasa sa anunt achizitia ca sa ma laud, sa ma laud, of course. Am un motiv bine intemeiat, before you all start labeling me as insane.Avem un prof de mate care duhneste. Dar rau de tot. Adica hoit. Adica sconcs. Adica rau de tot. Adica ne ridicam gulerele de la bluze pana peste nas. Adica chiulim in masa pe motivul asta. (i hope u get the picture, i can go on like that forever). Si acum ma gandeam cum am sa flutur eu paginile de ciocolata in timpul orei lui, toata glorioasa si fara absente :D Si cand colo, vine Ema si ne distruge poema! Nu mai facem matematica anul asta. Pffff, macar cand am sa ma fac de rusine la magazin ca n-am platit cat trebuia am sa pot spune " Nu mai fac matematica". Insa orice greseala de gramatica sau engleza shall be severely punished (spank me, spank me :))) . Opt ore de romana pe saptamana...Opt de engleza...THE PAIN, THE HORROR