Pe parcursul vietii mele tumultoase am deteriorat sau am pierdut bunuri de valoare variabila, de la "ups! asta era clama ta?nu mai are pietricele" pana la "Ema, ti-am stricat aparatul foto...Asa-i ca mp3-playerul asta te multumeste pentru o vreme?:D". Dar niciodata, never i tell you, nu am ciopartit vreo carte. Sau hai, fie, poate o data, cand nu-mi iesea un exercitiu la matematica si am gaurit de nervi tot capitolul cu perforatorul . Cazierul mi-era curat,until recently i was totally clean, slava domnului c-am fost desteapta si m-am dus la profil uman :)).
Inevitabilul insa s-a produs si toata faima mea de "uuu, look at me, i'd never harm a book" s-a dus pe apa Sambetei. Pierdut-am eu o carte, proprietate pretioasa a Bibliotecii Judetene. Intors casa pe dos, nimic. Amenintat cu paleta de prins muste pe cei doi copii ai frateleui meu, nimic. Urlat isteric la Ema, nimic. M-am gandit sa prelungesc agonia, m-am dus la pila mea de la biblioteca ( everyone should have one) si mi s-au mai oferit doua saptamani de cautare. Nimic.
Si-atunci mi-am luat inima-n dinti (as!, aveam nevoie de Trilogia culturii, ca altfel m-as fi facut ca ploua inca ceva timp), era doamna bibliotecara cu care mai glumesc din cand in cand, ce usurare. " Lady, i'm willing to pay." Si? Si? Ce face femeia? Zambeste pe sub mustata. O-o! Semn rau. Cred si eu, cand am platit de zece ori mai mult decat scria pe carte si probabil dublu decat adevarata sa valoare! :((
O, draga carte, numai sa te regasesc...
Tuesday, September 19, 2006
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
te inteleg perfect...sunt genul care nu mai da carti imprumut de cand am primit inapoi, dintr-o carte cu cotor alb impecabil( desi fusese citita) ceva gri, naspa de tot...m-a sfasiat direct la inima....
ca sa nu povestesc de sentimentele viscerale ce ma mana imnpotriva celor care, ca sa nu uite unde au ramas cu cetitul, indoiaie, fain de tot, coltul unei pagini, ori o aseaza deschisa, cu cotorul in sus...
crezi ca avem o boala? Io una sunt decisa sa imi duc crucea asta...
am pierdut si eu o carte de la biblio si am platit-o, dar n-am scapat usor, doamna bibliotecara s-a gindit intii sa se isterizeze, sa auda toata sala de lectura!
ce m-a intristat a fost ca am gasit-o dupa multi ani, da' am pastrat-o, ca era ras-platita...:)
Post a Comment