The obsession strikes again

Am facut o pasiune bolnavicioasa pentru o melodie. Bolnavicioasa in sensul ca a devenit unitate de masura a timpului. Doua Shockwave si ajung la Ema, trei si ajung la Muzeul de istorie. Estimez ca o ascult de zece ori pe zi, ceea ce inseamna patruzeci de minute de ascultat la player, cand merg incruntata si superioara pe strazile urbei. Nu intru in casa pana nu se termina melodia. Fac semn omului cu care ma intalnesc sa astepte pana se termina bazaiala din urechi. Imi imaginez miscari frenetice, demonice, timp in care nu sunt atenta la nimic din jurul meu,ieri era sa ma calce masina.
Nu ma credeti? Ia incercati si voi. Din toata inima, dati click [posibil s-o aveti, e de prin 2002]. Daca efectul nu e cel la care va asteptati, e pentru ca nu o ascultati mergand.[aceasta a fost o propozitie model de capcana de la orele de gramatica :)) yes, i missed school]