tag:blogger.com,1999:blog-219643092024-03-07T10:11:20.113+02:00Le petit moutonIl ne se passe jamais rienle petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.comBlogger535125tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-64713113445023359862012-06-01T11:06:00.003+03:002012-06-01T11:06:56.982+03:00Vă sunt datoare cu un la revedere<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/RByvzmmEFiQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-57085944871816433422012-01-17T22:18:00.002+02:002012-01-17T22:32:32.294+02:00am un muşuroi de furnici în casăapar te miri de unde. se urcă pe lingura cu care amestec ceaiul. mă însoţesc în cadă când frec cu lufa toate prostiile din mintea mea. mă gâdilă pe vârful degetelor în timp ce mă uit la un film. uneori mă întreb, în toată naivitatea mea, dacă nu cumva o fi vreo vrajă, vreun rest de la un descântec. aşa s-ar explica de ce am început anul acesta mult mai rău ca tot 2011. alteori mă întreb dacă nu cumva vreun dumnezeu şi-a dat seama că-s tot mai mioapă şi insensibilă, şi vrea să mă facă să înţeleg, metaforic, că dau proporţii prea mari unor lucruri mărunte ca mine. alteori mă gândesc că pur şi simplu ar trebui să fac curăţenie. sunt în căutarea muşuroiului.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-76182771392567916472012-01-01T18:33:00.003+02:002012-01-01T19:25:36.408+02:00ce am înţeles din 2011<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPd6qtdzfzSjSIlxuOV0HvEtlryWymGJDCbFtgCeIO6Hgnh4nLwzR8Zo0udsPAdwoALG61lkLXI9CU-eSA7o4CCD1hK2Ehh8b8jGY-RWwpmFAsq9pTY2RX8P41jbfVOU4PxiyZ/s1600/IMG_2940.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPd6qtdzfzSjSIlxuOV0HvEtlryWymGJDCbFtgCeIO6Hgnh4nLwzR8Zo0udsPAdwoALG61lkLXI9CU-eSA7o4CCD1hK2Ehh8b8jGY-RWwpmFAsq9pTY2RX8P41jbfVOU4PxiyZ/s400/IMG_2940.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5692713065752747090" border="0" /></a><br />mai nimic. a fost un an greu şi mi-a lăsat capul zdrenţe (poza irelevantă).<br /><br />nevertheless, ca să ţinem la hedonism -<br /><br />ce lucru bun am făcut pentru mine: m-am dus la un curs de scriere creativă şi am înţeles că încă mai pot să scriu<br />ce muzică mi-a plăcut: <a href="http://www.youtube.com/watch?v=_JQN8zZNC_M&feature=related">Norzeatic şi Khidja</a> de la noi, <a href="http://www.youtube.com/watch?v=SeOQoon0ajE">Ghostpoet</a> de la alţii<br />ce concert mi-a plăcut: Portishead la <a href="http://www.exitfest.org/">Exit</a>, bineînţeles<br />ce film mi-a plăcut: <a href="http://www.imdb.com/title/tt1287878/">poetry</a><br />ce carte mi-a plăcut: <a href="http://www.bookdepository.com/Story-Art-EH-Gombrich/9780714832470">the story of art</a> (m-a ajutat să intru la master)<br />unde am mâncat cel mai bine: ferma de scoici, <a href="http://sites.google.com/site/bulgaria456/ferma-de-scoici-dalboka-bulgaria">Dalboka</a><br />unde mi-a plăcut să fiu: pe un zid din Belgrad, cu iubitul meu, într-o furtună de fulgere<br />ce plăceri nevinovate am avut: <a href="http://www.imdb.com/title/tt1826805/">Pan Am</a>, <a href="http://www.imdb.com/title/tt1606375/">Downton Abbey</a>, caramelele <a href="http://www.russiantable.com/store/photoview.asp?dept_id=11&pf_id=242">Korovka</a><br /><br />Să avem un an decent şi limpede.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-42118153009504008652011-11-21T23:19:00.001+02:002011-11-21T23:19:17.947+02:00<iframe src="http://www.youtube.com/embed/fo2dfY317-k" allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" width="560"></iframe>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-8914807943915946872011-11-14T21:48:00.002+02:002011-11-14T21:54:42.015+02:00de la tata moştenesc tot ce-i mai răusprâncenele groase, o gură cât o şură, dracii, eliberarea dracilor în cele mai proaste momente, oftatul adânc, veşnica nemulţumire.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-46765703894727530022011-09-13T23:24:00.002+03:002011-09-13T23:33:51.558+03:00Chelnerului Vlad de la terasa La CopacDragă Vlad de la terasa La Copac,<br /><br />Astăzi e a jdemia oara când vin la copac şi pentru prima dată, nu te găsesc. Mai că eram să îi dau cu berea în cap colegului tău care ne-a servit, doar că l-am iertat pentru prezenţa inoportună, fiindcă avea prinsă de tricou o panglică neagră de doliu.<br /><br />Unde eşti, Vlad de la terasa La Copac? Oare eşti internaut? Dă-mi un semn să te caut în altă parte, fiindcă salata Agnes n-are vlagă fără tine. Nu ştiu ce făceai tu la bucătărie, dar ştiai exact câte roşii şi câtă brânză voiam. Ba chiar aş putea să jur că în seara aia, când m-am îmbătat de la a treia bere, mi-ai pus ulei de susan în salată şi gustul a fost dumnezeiesc.<br /><br /><br />Unde eşti, Vlad de la terasa La Copac? Tu erai Central Perk-ul meu. Ce frumos aduceai berea fără să îţi zicem un cuvânt: rece, nefiltatrată, fără pahar. Mă uitam la tine şi ştiam că ai putea să zici o mie de glume (50% reuşite), doar că nu reuşeai, fiindcă mesele erau mereu ocupate de pseudointelectuali care mai cereau un pişcot, o măslină.<br /><br />S-a terminat cu La Copac, unde să te caut, Vlad?le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-50774364965101152222011-09-06T21:05:00.003+03:002011-09-06T21:42:06.774+03:00ceva nemaiîntâlnitAstăzi e meci. Ştiu că voi ştiaţi asta, dar eu abia am aflat, când am coborât la staţia Muncii, fiindcă metroul se golise şi credeam că am ajuns la capăt de linie. În schimb, hoarde de bărbaţi în tricouri galbene se îndreptau către stadionul naţional. Şoferul metroului a transmis prin difuzor <span style="font-style: italic;">Hai România</span>. Masele mă emoţionează un pic. N-am văzut niciodată oameni bucuroşi că poartă tricolorul. Taţii purtau copii pe umeri, mame cărau bere a la americana, cine sunt aceste specii şi de ce ies la suprafaţă atât de rar?le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-28541115295084860772011-08-02T20:55:00.003+03:002011-08-03T14:16:29.103+03:00Cu două zile înainte de salariuCu două zile înainte de salariu, sărăcia vine peste mine cu mațe ghiorlăind. Cardul mi-arată 5 lei amărâți pe care oricum nu pot să-i scot din bancomat și simt că și paznicul băncii mă compătimește când plec cu buzunarul gol. Caut prin cutiuța cu medicamente tichete de masă uitate cândva și scotocesc prin zecile de genți firimituri, pixuri, gume de mestecat.<br /><br />Cu două zile înainte de salariu, regret excesele din perioada mea de belșug. Ce sens mai au acum toate ieșirile prin restaurante chinezești, ungurești, nepământești? De ce-oi mai fi pus o comandă pe Asos, nu-i plin deja dulapul de rufăraie? De ce beau bere Paulaner şi-mi trebuie musai în casă parmezan? Oricum toate s-au dus pe canalizare şi-n frigider cântă pare-mi-se un greiere. Ah, tentaţia să îmi sun un prieten - în cazul ăsta mama- e mare.<br /><br />Stau pe reţelele de socializare pe <span style="font-style: italic;">invisible</span>. Merg de la birou acasă şi de acasă la birou. Mi-e teamă că o să fiu invitată în oraş şi o să fiu nevoită să refuz. <span style="font-style: italic;">Hai măi, doar o bere! </span>Dar eu ştiu că o bere nu e doar o bere, e şi un desert, poate şi o a doua bere, e o poveste luuuungă care mă obligă să iau un taxi şi taximestristul o să fie drăguţ şi o să mă simt obligată să las bacşiş<span style="font-style: italic;">.<br /><br /></span>Aşa că stau pitită cu maţele încâlcite, să mai treacă o zi, să mai treacă o zi.<span style="font-style: italic;"><br /></span>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-130253304484778612011-08-01T09:51:00.002+03:002011-08-01T10:50:27.970+03:00când ne-am întors din Serbiane-am propus să vedem România cu alţi ochi. Prea lingeam străzile prin Belgrad, când noi ne-am fi aşteptat să fie sinistru de comunist. Prea ne-au plăcut sârbii, chit că sunt şi ei ca noi, cocălari, ţigani. Prea ne-a plăcut să vedem Belgradul capitalist de pe malul râului Sava, cocoţaţi pe <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Sava_river_in_Belgrade,_Serbia.jpg">zidurile fortăreţei</a>. Prea s-a simţit maşina bine pe autostrăzile lor. Prea n-am mai văzut&auzit&simţit un festival ca Exit. Şi niciodată n-am cântat şi transpirat mai mult ca la Portishead.<div><br /></div><div>Ei, întoarce-te în România şi încearcă să vezi frumosul cu ochii deja clătiţi. Ne-am străduit sincer şi ne-a ieşit pe alocuri, însă toate s-au oprit la Bucureşti. Ce se întâmplă cu acest oraş de este atât de detestabil? Cum reuşeşte să fie atât de prăfuit, împuţit, slinos? De ce e atât de cald? De ce nu are plămâni? De ce se repară o scară rulantă de trei săptămâni? De ce sunt bănci din jumătate în jumătate de metru în parcuri? De ce încă se mai aruncă gunoaiele pe jos? Jur că dacă o să mă văd cu vreun ONG-ist care salvează Bucureştiul, o să îi trag una peste ceafă. </div>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-77590838634342159142011-07-06T12:41:00.000+03:002011-07-06T12:41:28.988+03:00The magic button — Make Everything OK<a href="http://make-everything-ok.com">The magic button — Make Everything OK</a>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-64772011595640202282011-07-03T16:31:00.002+03:002011-07-03T17:09:54.170+03:00n-aş vrea să treacă şi iulie fără nicio însemnareaşa că o să vă spun câte emoţii am c-o să-i văd pe Portishead. <a href="http://eng.exitfest.org/main-stage/11982-portishead-finally">În Serbia, pe 10 iulie</a>. În general nu sunt un fan al nimănui, nu-s constantă în micile obsesii, de-mi zăpăcesc prietenii când trebuie să îmi cumpere cadouri (oare îi mai plac bijuteriile cu păsări? să-i mai iau moleskine? prostii de astea). Şi totuşi ascult formaţia asta obsesiv de printr-a unşpea, când mă întindeam pe covor şi îmi imaginam că sunt în Roseland, New York City, fără să ştiu exact ce ar trebui să fie acest Roseland NYC.<br /><br />Într-o vreme spuneam că Beth Gibbons e maică-mea adevărată, dar acum că m-am mai maturizat, susţin că e o soră mai mare şi neînţeleasă. Cred că dacă ar vorbi româneşte, nici ea n-ar nega legăturile noastre de sânge. Într-o vreme aş fi vrut să îmi botez copilul Bristol, în semn de mulţumire pentru tot ce a putut să dea bun oraşul ăla.<br /><br />Încep să am emoţii şi vizavi de ce-o să se întâmple după concert - adică eu la ce o să mai visez? Am avut trei mari dorinţe arzătoare: Portishead, Radiohead şi Boards of Canada. Dacă prima se îndeplineşte, asta înseamnă că tot ce am învăţat eu - adică dorinţele arzătoare trebuie puse de-aşa natură încât să nu se îndeplinească - pică. Ne-auzim cu poze şi noi teorii după 10 iulie.<br /><br /><object height="285" width="100%"> <param name="movie" value="http://player.soundcloud.com/player.swf?url=http%3A%2F%2Fapi.soundcloud.com%2Fplaylists%2F223155"> <param name="allowscriptaccess" value="always"> <embed allowscriptaccess="always" src="http://player.soundcloud.com/player.swf?url=http%3A%2F%2Fapi.soundcloud.com%2Fplaylists%2F223155" type="application/x-shockwave-flash" height="285" width="100%"></embed> </object> <span><a href="http://soundcloud.com/letshare/sets/portishead-glory-times">Portishead-Glory Times</a> by <a href="http://soundcloud.com/letshare">Let'Share</a></span>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-1347029318514514482011-05-29T17:54:00.002+03:002011-05-29T17:57:52.029+03:0029 mai, o zi perfectă să o descopăr pe fran lebowitz<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/ci3KYbWcm5A" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-12008417010865939832011-05-25T07:37:00.000+03:002011-05-25T07:38:49.043+03:00<iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/hFvwuUoi03w" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-73280636467578311732011-05-24T21:48:00.002+03:002011-05-24T22:16:43.413+03:00astăzi am împlinit 23 de anidar m-aţi prins într-un moment în care n-am dispoziţia pentru cioace şi glumiţe. M-am chinuit să găsesc 23 de lucruri de care să mă bucur astăzi. M-am blocat la 10. Aş putea să vă spun în schimb şi-n rime, cu talentul lui deliric <a href="http://www.youtube.com/watch?v=FXJb5P1DDjg&feature=player_embedded#at=87">1</a>, tot ce e rău. Mi-am pierdut vocabularul şi îl tot caut prin cărţi şi pe site-uri. De negăsit. Îmi pierd timpul într-o corporaţie. De nerecuperat. Pierd zilnic pumni de păr. Nu-i bun de vânzare. Mi-am pierdut optimismul, nu-l mai caut nicăieri.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-8053143814330037612011-05-16T12:57:00.001+03:002011-05-16T12:58:56.302+03:00Crowley!Ce mult ţi-a luat să mă găseşti!<br /><br /><br /><span style="font-size:78%;">(scuze cititorilor veterani, am un flirt nevinovat)</span>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-64009120551343576772011-05-08T17:50:00.004+03:002011-05-08T21:46:41.268+03:00carne de vităConvieţuirea este grea.<br /><br />La fel de grea precum prepararea vitei, pe care o faci de dragul prietenului tău, care crede că a mânca pui este o conspiraţie morbidă la nivel global. În timp ce mestecăm de 100 de ori vita, că altfel nu poate fi înghiţită, eu mă gândesc cu groază cum ar fi fost să mănânc aşa, de una singură. Aş fi fost mai slabă, dar şi <span style="font-style: italic;">kislota</span> (cum îmi spune o colegă din Republica Moldova - pesemne că înseamnă <span style="font-style: italic;">ca sarea de lamâie</span>).<br /><br />Cât eu îmi plâng de milă la gândul singurătăţii, Băiat, de-o empatie cât bobul de mac, povesteşte despre cum viaţa modernă este fundamentată pe combustibili fosili ieftini şi inegalitate socială. Bucata de carne alunecă greoi pe gât şi ard focul conversaţiei cu inegalitatea socială, că despre combustibili fosili nu ştiu nimic.<br /><br />Când vita ajunge bol alimentar mă tem că discuţia noastră e un examen pentru mine, el profesorul, eu nevinovata neştiutoare, ceea ce e kinky într-un fel, dar şi frustrant pentru puţinii neuroni pe care îi deţin. Scot asul din mânecă şi spun <span style="font-style: italic;">"duci tu gunoiul?</span>". Băiat oftează, eu mă-ncrunt, convieţuirea este grea.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-50151084535343100142011-04-26T17:46:00.001+03:002011-04-26T17:46:42.334+03:00brăţară de aur<iframe src="http://player.vimeo.com/video/22396483?title=0&byline=0&portrait=0&color=ffffff" frameborder="0" height="225" width="400"></iframe><p><a href="http://vimeo.com/22396483">The Hourglass</a> from <a href="http://vimeo.com/ikepod">Ikepod</a> on <a href="http://vimeo.com/">Vimeo</a>.</p>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-507649732139187232011-04-20T23:59:00.003+03:002011-04-21T00:37:18.674+03:00viaţa e prea scurtă să nu foloseşti diacriticeă î â ţ ş<br /><br />privind însă problema din alte perspective, lucrurile nu mai sunt aşa de simple. viaţa e prea scurtă să te uiţi la travel&living, şi totuşi cum să ratezi plăcerea masochistă de a vedea nişte mirese isterice care sparg mii de dolari pe o rochie şi un mire mocofan. viaţa e prea scurtă să nu spui <span style="font-style: italic;">te iubesc</span>, dar ce bitter-lemon-picant e să nu spui. viaţa e prea scurtă să te îmbraci urât, dar la naiba, cui dracu îi pasă de modă? prea scurtă să fii depresiv, dar ce bine e să zaci şi să zici că e sfârşitul lumii. prea scurtă să nu ţii minte întâmplările din copilărie, dar cum altfel să faci loc celor noi. prea scurtă să fii superficial, dar ce fain îi să scrii citate-versuri-videoclipuri pe care doar tu le înţelegi pe facebook şi să aştepţi reacţii. lista o continuaţi voi cât eu îmi dau licenţa în viaţă.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-7898884808918978492011-03-29T17:33:00.000+03:002011-03-29T17:34:43.705+03:00aşa-mi place de fata asta<iframe title="YouTube video player" width="640" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/KOm8SbOFK0I" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br /><br /><iframe title="YouTube video player" width="640" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/0Kt7mnOME4g" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-22910666155850971952011-03-28T12:21:00.003+03:002011-03-28T12:53:57.558+03:00Milli face şi desfacedin povestirile despre copilăria mea aseptică, ai mei m-au înfăţişat întotdeauna ca pe-un copil perfect. Dacă vorbele de duh ale lui frate-miu (<span style="font-style: italic;">a căzut un şulubel ca un purcel, </span>de exemplu, care nici nu-i aşa amuzantă) încă fac înconjurul meselor de paşti-crăciun-sfânta-salată-boeuf printre poşirca de vin pe care taică-miu ne-o bagă pe gât şi pârjoluţele maică-mii, despre mine se vorbeşte de parcă participanţii de la masă s-ar transforma în fete de pension. <span style="font-style: italic;">Milli a vorbit întotdeauna corect. Milli, la vârsta de un an, a făcut primii ei paşi şi de atunci n-a mai vrut în braţe. Milli ştia pe de rost nu doar toate poeziile din manual, dar şi proza. Milli a luat întotdeauna locul I </span>(asta nu-i adevărată, dar legenda s-a împământenit)<span style="font-style: italic;">. Milli are o caligrafie excepţională. Milli are greutatea şi înălţimea potrivite. Milli face şi desface. </span><br /><br />Ca rezultat (previzibil, de altfel), în căpşorul ăsta perfect al meu, orice greşeală este o catastrofă. Am plâns Lacul Amara în weekend când nu mi-a ieşit o prăjitură cu brânză. Am sughiţat tot cartierul Titan fiindcă am scris ceva greşit într-un e-mail. Şi-am mai spart, pe alocuri, farfurii şi telefoane (este foarte relaxant şi în acelaşi timp ţi se oferă ocazia să evoluezi cu gadgeturile). Acum, că mi-am făcut acest autoconsult psihologic, mă duc să cheltui cei 60 de lei pe care i-aş fi dat aiurea unui psiholog.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-15909331757705327442011-03-10T11:17:00.002+02:002011-03-10T11:37:56.223+02:00În plin post, Cosmina Păsărin nu se mai dă în bărci şi eu caut o ghicitoareVorbesc serios, chiar caut o ghicitoare. Să mă duc la ea să-mi dea în bobi, să mă taie sub limbă şi să citească în sângele scuipat, să sacrifice o cămilă şi să intrepreteze în intestine şi să îmi spună şi mie ce meserie mi se potriveşte. Să se uite baba în ochii mei şi să-mi spună "maică, tu de profesie eşti pompier". Şi să plec de la babă luminată să sting focurile cu braţele vânjoase.<br /><br />Îmi pun toată nădejdea că cititorii mei (ăia doi, da-s buni şi ăia) cunosc vreo ghicitoare şi astfel mă vor scuti de povara de a mă trezi zilnic oftând până în groapa marianelor şi înapoi, întrebându-mă eu ce fac cu mine şi pentru cine şi pentru ce şi toate întrebările care în engleză încep cu w.<br /><br />Rog seriozitate.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-58751087773782611542011-03-09T10:18:00.002+02:002011-03-09T10:28:37.609+02:00nu ştiu cum sună la voila mine la serviciu, trebuie din când în când să monitorizez trendurile, ca să fim trendy. Nu e ceva rău, stai şi beleşti ochii pe internet şi vezi cum unii oameni aruncă banii de parcă ar fi nişte simple hârtii de şters mucii. Ce bine ar fi dacă ar fi aşa. Dar in fine, acum sunt în stare de şoc să văd că "gesturile de bunătate" sunt un trend. Că o să scoţi bani dacă îţi arăţi "the human touch". Deja parcă văd brand managerii cu ochii sticlind şi dinţii însângeraţi, aşteptând să vină bunătatea, să vină profitul.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-68458083037545054072011-03-04T13:35:00.002+02:002011-03-04T14:05:13.498+02:00hai, hai, spune-mi mimi şi strică-mi ziuamai am puţin şi o să mă încadrez perfect în definiţia femeii isterice.<br />aş vrea să îi căsăpesc pe toţi care mă apelează "frate". Eu am un singur frate şi acela bun de căsăpit, dar, prin bunăvoinţa Auricăi, legăturile de sânge ne îndreptăţesc să ne numim frate şi soro.<br /><br />aş mai vrea să le perforez urechea cu un creion mecanic rotring 0,5 celor (de fapt e o singură persoană) care spun că au avut un "trip", varianta politically correct pentru "am gândit şi eu o dată"<br /><br />apropo de political corectness, ce naiba înseamnă produse eco-bio-shit dacă la ingredientele de pe spatele produsului scrie numai despre eteruri, alcooluri, sodiu şi xanthan? Oricum, companiilor producătoare de cosmetice eco-bio-shit, felicitări că v-aţi găsit proştii!<br /><br />vai de mineo, o să morle petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-87572936549231456772011-02-02T17:14:00.005+02:002011-02-02T18:23:27.197+02:00autointerviu cât mă pieptăn în oglindăsimţ enorm şi văz monstruos,<br />numai că în ultima vreme port ochelari de soare.<br />în mintea mea stau la copt nişte texte de identitate sub denumirea americănească <span style="font-weight: bold;">ce n-o să pot fi niciodată.</span> capitolul 1: piaristă. capitolul 2: limbistă. capitolul 3: ong-istă. mai sunt multe capitole de scris şi focul e dat la maxim. e risc de arsuri de gradul 2.<br />seara când nu pot să adorm mă gândesc la ce e fericirea şi adorm instantaneu.<br />când nu vreau să dorm mă gândesc cum să cer o mărire de salariu astfel încât să pot toată vara<a href="http://www.portishead.co.uk/news.php"> să merg după mama Bet</a><a href="http://www.portishead.co.uk/news.php">h</a>, concert după concert.le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-21964309.post-68373360138246234602011-01-31T12:07:00.002+02:002011-01-31T12:10:25.101+02:00în care sunt dezamăgită de lume şi neîncrezătoare în zilele ce vin (chiar şi în acelea marcate cu cruce roşie)<iframe src="http://player.vimeo.com/video/1306326" frameborder="0" height="300" width="400"></iframe><p><a href="http://vimeo.com/1306326">Grace Jones "Corporate Cannibal"</a> from <a href="http://vimeo.com/user144945">Jordy</a> on <a href="http://vimeo.com/">Vimeo</a>.</p>le petit moutonhttp://www.blogger.com/profile/08327858645305212813noreply@blogger.com1