Aventura semirurală

Eu, când mă plictisesc atât încât încep să fac curat prin casă, deschid carneţelul cu idei şi caut o destinaţie fantastică şi suculentă din urma căreia să mă vaiet vreo două săptămâni. Şi astăzi, când am văzut niscaiva mizerii şi-am zis să scot aspiratorul, mi-am tras vreo două de m-am calmat şi-am dat fuga la carneţel. Acuma, daca chiar credeţi că există un asemenea carneţel sunteţi din cale afară de naivi, singurul obiect de acest gen pe care-l posed este cu o sirenă călărind un delfin (pornografie!) pe care scriu cuvinte superbe (ortac, vaselină, sămădău) şi este furat de la madam ema. Eu am furat multe lucruri de la madam ema, să ştii că nu întenţionez să ţi le înapoiez.

Nu veţi fi naivi crezând că am plecat într-o destinaţie fantastică! Undeva la periferia oraşului, unde miroase a balegă, tochitură, asfalt şi scrob. (ca la Bucureşti, bine zis, ţuca) Apropo de tochitură, am auzit un anti-moldovean zicând topitură, deci vă rog! Deviez şi poate mai jicnesc pe cineva, să revin. Am pornit de dimineaţă şi m-am îmbrăcat în negru, ca să nu atrag claxoane de tirişti, ignorând că-i plină lună iulie ( şi-i şi vineri 13! să scuipăm de trei ori în sân) Şi-n autobuz, căci am ales acest mijloc de transport poate-poate trăiesc o aventură suziană, erau numai pocăite naturiste, doar ştiţi că asta e coşmarul meu. Ş-apoi în sacoşele lor de rafie erau cu siguranţă plantele Domnului, în fierturi-cercelul porcului, busuioc de şoricel, părul caprei. Ş-apoi când am trecut pe lângă o biserică toată lumea fără excepţie şi-a făcut cruce, ceea ce e frumos, nu zic.

Coborâtă din autobuzul evlavios, a trebuit să mai bat cale lungă până la destinaţia x, unde aveam o afacere inofensivă. Călătoria cu piciorul a făcut bine la gambă şi mi-a adus aminte de tinereţile mele non-urbane, când săltam cu dragă inimă într-o căruţă până la bunica, bună femeie Dumnezeu s-o ierte. Lângă destinaţia x erau nişte vişine aşa coapte, de parcă tapiserii de la teatru de acolo s-au inspirat să aleagă culoarea locurilor. La destinaţia x am discutat cu adânc accent moldovenesc şâ la vali şâ la dial, marii , pentru că mă aflam într-un loc care-mi permitea desfăşurarea.

La întoarcere, mi-am găsit partener de drum un bătrânel fără dinţi, cu pantalonii prinşi într-o funie, care mi s-a plâns de preţul biletelor de autobuz şi care a încercat să-mi vândă o oja roz. Eu sunt norocos, găsesc de toate. Nu fumez dar peste tot găsesc brichete. În loc de la revedere, mi-a zis că vrea să bea o bere fără alcool, că nu mai este golan. Am aşteptat jumătate de oră autobuzul evlavios, m-am prăjit în costumaţia mea emo, m-am suit lângă o femeie parfumată cu ceva oribil, sunt în dubii dacă preferam o pocăită.

Povestea mea n-are climax, dau publicare înainte să şterg. Imaginaţi-vă voi unul.