Sunday, November 01, 2009
Friday, October 30, 2009
adevărul e că nu ştiu ce vreau de la viaţă
dar ştiu sigur ce nu vreau.
nu vreau să fiu ca tanti aia de aseară din avion care n-a vrut să închidă laptopul fiindcă nu terminase un raport.
nu vreau să vorbesc despre job folosind pronumele la persoana I plural
nu vreau să răspund la telefonul de serviciu noaptea în timp ce îl aud pentru prima oară pe copilul meu spunând dubiduba
ruperea vine din interior, ca şi coşurile
nu vreau să fiu ca tanti aia de aseară din avion care n-a vrut să închidă laptopul fiindcă nu terminase un raport.
nu vreau să vorbesc despre job folosind pronumele la persoana I plural
nu vreau să răspund la telefonul de serviciu noaptea în timp ce îl aud pentru prima oară pe copilul meu spunând dubiduba
ruperea vine din interior, ca şi coşurile
Monday, October 26, 2009
Wednesday, October 14, 2009
bătrâneţe cu ţâţe până-n brâu
tot timpul am fost o tipă precoce, dar asta nu m-a ajutat cu nimic. Ca să vă faceţi o idee, când copiii de la şcoală citeau Buratino şi dezvoltau încet o ură pentru Marcela Peneş, deci pentru sfântul sistem de învăţământ, eu mă visam Grigore Băjenaru. La ce folos, că am uitat tot. M-am pupat prima oară la 13 ani, prima din blocul C4, la ce folos, că nu mai ştiu cum arăta băiatul.
Naca acum, pentru prima oară, m-a luat durerea de şale. Şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc sfânta ştiinţă a medicinei. De două zile merg gârbovită, Băiatul mă întoarce noaptea de pe o parte pe alta de parcă aş fi un bălegar şi el o lopată (tot timpul am fost o tipă cu exprimări plastice), fac unghi de 70 de grade cu pâmântul, şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc sfânta ştiinţă a medicinei.
Nu fac diferenţa între unguente şi pentru mine nu există pe lume decât nurofen, e panaceu. Azi mi-a dat o colegă o cutie de pastile şi-am înghiţit vreo patru, făr' să dau un google. Şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc Sfânta Ştiinţă a Medicinei. Vă scriu cu stomacul găurit şi mintea găunoasă, îmbracaţi-vă bine şi puneţi căciulă pe urechi!
--------------------------
* nimănui nu-i place să audă pe cineva plângându-se de boli, de aceea există literatura&blogurile
Naca acum, pentru prima oară, m-a luat durerea de şale. Şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc sfânta ştiinţă a medicinei. De două zile merg gârbovită, Băiatul mă întoarce noaptea de pe o parte pe alta de parcă aş fi un bălegar şi el o lopată (tot timpul am fost o tipă cu exprimări plastice), fac unghi de 70 de grade cu pâmântul, şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc sfânta ştiinţă a medicinei.
Nu fac diferenţa între unguente şi pentru mine nu există pe lume decât nurofen, e panaceu. Azi mi-a dat o colegă o cutie de pastile şi-am înghiţit vreo patru, făr' să dau un google. Şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc Sfânta Ştiinţă a Medicinei. Vă scriu cu stomacul găurit şi mintea găunoasă, îmbracaţi-vă bine şi puneţi căciulă pe urechi!
--------------------------
* nimănui nu-i place să audă pe cineva plângându-se de boli, de aceea există literatura&blogurile
Friday, October 09, 2009
Tuesday, October 06, 2009
despre Balta Albă ca un sectant
Ştiţi blogurile alea în care autorul vorbeşte despre el la persoana a IIIa şi îţi spune cum a găsit un nasture pe jos care s-a îndrăgostit de nasturele roşu de la vesta lui şi ce frumoasă e viaţă şi tu ai vrea să îi zici hai sictir, că nu te mai citesc? O astfel de însemnare aş vrea să scriu şi eu astăzi! Şi să zic ceva de genul ăsta:
Milli s-a mutat la Băiat, într-un loc frumos!
Când iese afară să recicleze, Milli vede parcul Titan!

Dacă vrea şi de obicei vrea, pentru că n-are frică, Milli îşi dă jos papucii şi şosetele şi-şi bagă picioarele în lac şi peştii şi broaştele ţestoase aruncate din apartamente îi fac reflexoterapie!
Milli, într-o zi, o să îi spună lui Gruia de la metropotam să treacă prin parcul Titan înainte să alcătuiască topul parcurilor din Bucureşti.
Milli, dacă vrea, mănâncă în fiecare duminică în parcul din faţa blocului sendvişuri cu boabe de muştar, în timp ce se uită amuzată cum evangheliştii cântă Evanghelia e prietena mea!
Dar noroc că nu scriu aşa ceva.
Milli s-a mutat la Băiat, într-un loc frumos!
Când iese afară să recicleze, Milli vede parcul Titan!
Dacă vrea şi de obicei vrea, pentru că n-are frică, Milli îşi dă jos papucii şi şosetele şi-şi bagă picioarele în lac şi peştii şi broaştele ţestoase aruncate din apartamente îi fac reflexoterapie!
Milli, într-o zi, o să îi spună lui Gruia de la metropotam să treacă prin parcul Titan înainte să alcătuiască topul parcurilor din Bucureşti.
Milli, dacă vrea, mănâncă în fiecare duminică în parcul din faţa blocului sendvişuri cu boabe de muştar, în timp ce se uită amuzată cum evangheliştii cântă Evanghelia e prietena mea!
Dar noroc că nu scriu aşa ceva.
Thursday, October 01, 2009
În direct, ştiri
Pentru că mă hotărâsem într-o zi să iau la serviciu mitraliera pe care am primit-o de la o vânătoare de mistreţi, m-am dus în concediu de urgenţă la Piatra-Neamţ, un fel de sanatoriu pentru mintea mea adânc crestată. Trebuie să înţelegeţi că văd Piatra-Neamţul cu ochii unui hăndrălău îndrăgostit: până să ajung la întâlnire, mi-l imaginez verde şi aerisit, cu piele moale şi albă si voce cristalină. Apoi beau un păhărel, deschid bine ochii şi-l văd bubos, purulent şi trist ca un mileu. Dar destulă geografie.
Episod în casă:
Eu către mama şi tata: Băi, am o veste proastă!
Mă uit la mama. Figura ei spune "eşti însărcinată!" Mă uit la tata. Figura lui spune "eşti alcoolică!" Mă uit iar la mama. Figura ei spune "te-ai lăsat de facultate!" Mă uit iar la tata. Figura lui spune "ai pierdut casa la poker!"
Eu le spun: Am uitat să aduc sacoşa aia.
Ei mă îmbrăţişează şi fac din mine un sandviş de metrou.
Episod afară:
La Teatrul Tineretului (de care sunt profund ataşată) se joacă Herr Paul în regia lui Radu Afrim. Scenografia este absolut incredibilă (cred că am visat trei zile la rând capodopera taxidermică - capul de căprioară cu corp de gâscă). Numai pentru atîta lucru m-am reîndrăgostit, ca un hăndrălău, de Piatra-Neamţ.
Episod în casă:
Eu către mama şi tata: Băi, am o veste proastă!
Mă uit la mama. Figura ei spune "eşti însărcinată!" Mă uit la tata. Figura lui spune "eşti alcoolică!" Mă uit iar la mama. Figura ei spune "te-ai lăsat de facultate!" Mă uit iar la tata. Figura lui spune "ai pierdut casa la poker!"
Eu le spun: Am uitat să aduc sacoşa aia.
Ei mă îmbrăţişează şi fac din mine un sandviş de metrou.
Episod afară:
La Teatrul Tineretului (de care sunt profund ataşată) se joacă Herr Paul în regia lui Radu Afrim. Scenografia este absolut incredibilă (cred că am visat trei zile la rând capodopera taxidermică - capul de căprioară cu corp de gâscă). Numai pentru atîta lucru m-am reîndrăgostit, ca un hăndrălău, de Piatra-Neamţ.
Wednesday, September 23, 2009
Monday, September 21, 2009
mouton walk
Păr desprins. Pardesiu/sacou descheiat. Mers deşănţat. Umerii în spate, nasul pe sus. Paşi relativ mari, impresia că ne deplasăm cu un scop nobil şi urgent. Căşti în urechi, volumul la maxim, ritmul sună aşa:
Maica-mea&her band
Asculta mai multe audio Blog
Şi-apoi calci într-un căcat, la propriu sau la figurat (rimă voită).
Maica-mea&her band
Asculta mai multe audio Blog
Şi-apoi calci într-un căcat, la propriu sau la figurat (rimă voită).
Thursday, September 10, 2009
anul acesta nu va fi la fel
dacă nu îl voi întâlni pe textierul de la Zoom TV, televiziunea digitală de la metrou, din hypermarketuri etc. Oare e fericit de munca lui? Când dă enter la un text de genul căldură mare monşer, e mândru? E un om cu poezie în el? Oare ştie să facă un nod marinăresc? dar ce citeşte? Are cont pe twitter? Pariu că-i genul care nu se spală pe cap decât o dată pe săptămână? Oare înainte scria necrologuri? Completează în autobuz integrama Aşilor? Oare e fericit?
Subscribe to:
Posts (Atom)



