un articol pe care l-am iubit până-n colţul gurii de la ureche

Just because anyone with half a brain celebrates Christmas, no one should ever use the holiday to make non-Christians feel uncomfortable. Here are some tips to help the sensitive Christian make everyone, no matter what they’re wearing on their head, feel at ease and have a Happy Interfaith Holiday Season!

1. When non-Christians are present, don’t call Jesus “Our Saviour,” “Our Lord,” or “Mister Perfect.” Refer to him more casually, as “the Son of God, or maybe not,” “the Jew that got away,” or “the bachelor.” When chatting with Jews, try to avoid the subject of the death of Jesus. If a Jew asks, “So how did Jesus die?,” simply reply, “Natural causes.”

2. Don’t refer to Christmas as a day to celebrate the birth of Jesus. Instead, try calling it “the world’s day off ” or “a big party for almost everyone.” Instead of saying “Merry Christmas!,” try calling out, “The plain wrapping paper is right over there in the corner!”

3. If you’re visiting a mixed couple during the holidays, here are a couple of gift suggestions: for the Christian wife, a bayberry-scented candle or a fresh evergreen wreath; for the Jewish husband, a lovely framed portrait of his parents, rending their clothes and sobbing.

4. Try to take a delighted interest in the Jewish holidays by asking questions like “Do you ever create a tiny Victorian village under your menorah?,” “Does your family sing ‘Silent Night’ in Hebrew?,” and “When you were little, did you ever wonder if Santa hated you?”

5. When you’re walking down the street with a Jewish friend and you pass a sidewalk Santa, say something comforting, like “Jesus barely knew him,” or “I bet you liked sitting on the big rabbi’s lap.” You might even introduce Santa to your friend by saying, “Santa, this is Richard Weiner. And it really doesn’t matter if he’s been bad or good.”

6. On Christmas Eve, why not remind Jewish children to leave out milk and cookies for Mayor Bloomberg?

7. For a jolly holiday film festival, invite your Jewish neighbors over and screen “White Christmas,” “Miracle on 34th Street,” and “Munich.”

8. When a Jewish friend compliments your Christmas tree, modestly reply, “Oh, but it’s not as nice as your couch.”

9. Change the words to popular Christmas songs, as in “Frosty the Orthodox Rebbe,” “Deck the Halls with Photos of Your Many Beautiful Grandchildren,” and “I Saw Mommy Kissing Our Accountant.”

10. Never refer to Hanukkah as “their Christmas,” “Merry Wannabe,” or “the Goldberg variation.”

11. For real holiday enchantment, tell your kids the story of “Yussel, the Reindeer Who Spent the Whole Night Studying.”

12. If your town wants to put up a life-size crèche on public property, suggest that there should also be, right beside the Nativity scene, mannequins representing a Jewish family, sitting outside the manger and reading the Sunday Times.

din The New Yorker, of course

quick honest facts

unii oameni îşi fac cont pe facebook fiindcă vor să joace farmville. Şi-o fac la serviciu din greu. Dar îţi spun că nu te pot ajuta cu un căcat de BT, fiindcă au treabă.

Filip Florian e plictisitor. Rău de tot.

Întâlnirile twitteriştilor sunt un păr la ceas. Mare de tot. N-am fost la niciuna, dar tot îmi permit să emit opinii. Dacă nu ştiţi ce înseamnă păr la ceas înlocuiţi cu căcat.

Blogurile de gagici în care autoarele sunt feminine şi delicate şi caută mult prea vizibil sinonime deştepte în DEX mă scot din sărite.

Oamenii vor tot timpul să demonstreze ceva. Că sunt deştepţi, că sunt bătuţi de soartă, că merită să dea din coate, că sunt frumoşi. Zău dacă mă prind de ce.

Şi una bună: Oompa face cele mai frumoase cadouri, a se vedea mai jos.

în fiecare duminică dimineaţă în parc

duminică dimineaţă, pietrele crapă, gospodinele sparg ouă în ulei încins, popa miruieşte. pentru regenerarea creierului şi alte lucruri de folosinţă unui corp sănătos într-o minte sănătoasă, mă plimb prin parc. de departe, după costumaţie, îţi poţi da seama că sunt genul copywriterului ratat, un papagal studiat nepăsător. mă uit cum bătrânii îşi plimbă pechinezii , cum paznicul a îngheţat cu ochii fixaţi pe pescăruşi, trece Oreste cu potaia lui, deja îmi târâi ghetele îngheţate, să intre vitaminele în mine şi apoi se-ntâmplă. trec prin faţa terenului de fotbal şi în cele 30 de secunde de la un capăt la celălalt, răsar incredibil de repede snopi de pule. mă opresc la mijloc, că de. cu flegmă, cu să moară mama, cu e fault, bă, boule, răsar snopi de pule în mijlocul terenului de fotbal. Agricultorii de pule - de rasă pură. ca o babă duhnind a propria pudoare, fac stânga-mprejur.

Mă întorc acasă la Fifi Lapin.

cu barbă, cu coaie şi tot pachetul

"Milli, eşti o cheie desăvârşită, numai că încerci să descui uşa nepotrivită", mi-am spus privindu-mă în oglindă. Atunci mi-am dorit să am ten de bărbat şi să arunc cu apă de colonie pe pielea proaspăt rasă şi să usture ca toţi dracii. Aş vrea, cadou pentru însemnarea numărul 500 de astăzi, să simt ca un bărbat.





[sau să nu fie geoană pppppnupotsăzic]

exista o vreme când citeam poezie, încercuiam cuvintele-balsam şi le treceam cu creionul într-un caiet, ca pe-o avere

cred că acest blog ar trebui să devină tumblr

uneori mi se pare că Sylvia c'est moi

[...] din locul unde stau eu, îmi zic că lumea e condusă de un lucru, de un singur lucru anume. Panica, fie ea cu chip de câine, cu chip de drac, cu chip de cotoroanţă, cu chip de târfă, panica cu majuscule, complet lipsită de chip - e acelaşi Johnny Panic, fie că e treaz, fie că-i adormit.


Sylvia Plath - Johnny Panic şi Biblia Viselor

În timp ce mănânc o felie de pate vegetal, observ cu atenţie că singurul lucru plăcut pe ziua de azi este acest e-mail de la tine, scris corect

aţi trecut şi voi prin momentul ăsta?

şi mie îmi place feminismul! şi mie îmi place guerilla marketing! şi mie îmi place amnesty international! şi mie îmi place mişcarea anti-corporatistă! şi mie îmi place cum comunică brandurile în social media! şi mie îmi place PR-ul cultural! şi pe mine mă intrigă imperiul Google! şi eu vreau să ştiu cum gândeşte consumatorul după comunism! dar şi din postmodernism am multă zeamă...

aşa că pe ce doamne-iartă îmi dau licenţa?!

recomandare muzicală

click to enlarge

salut două saituri incredibile!

coliva.ro

make me happy, nici eu nu-l puteam face mai bine

muy bien, chamacos!

tuturor expaţilor care vin la noi în ţară, se prind de noi ca scaiul, au mâinile calde şi apoi pleacă, muie!

mai întâi a fost Sover, care acum şi-a luat motocicletă, cântă într-un cor polonez şi bea zubrowka cu d-alde Edâta, Malgorzata, Agata, Agnieşka.

acum il s'agit de Huseyin, turc sosit în ţară după obiceiul strămoşilor lui, să ne cucerească femeile şi să plece.

Hus a fost Jean Paul Sartre în Militari. Şi după două pahare de rakî, a fost Charles Bukowski. Hus ne vorbea despre libertatea minţii, s-a suit într-un autocar Ortadogu şi s-a dus după visul lui.

Nici trei chintale de aur turcesc nu ni l-ar putea înlocui. Nici blugi. Nici Tarkan. Nici baclavale. Nici şaorme.

Şâcâdâm.

Şimdi Hüseyin, Türk atalarının ülkede onun alışkanlığı sonra geldi s'agit, bize kadınlar fethetmek ve bırakalım.

Hus Jean Paul Sartre askeri vardı. Rakı iki bardak, sonra Charles Bukowski oldu. Hus aklımızda özgürlüğü hakkında bir çalıştırıcı Ortadoğu uygun konuştum ve hayali peşinden gitti.

Biz yerini verebilir altın Ne Türkiye üç quintals. No jeans. No Tarkan. No baclavale. No şaorme. Sürekli.