Despre lichide,filosofii, carti si vise

Cam multe subiecte de abordat intr-un singur post, dar daca ideile sunt siameze cum sa le dau in cap si sa le separ?

Unu. La ora de sport am ales sa socializez in loc sa-mi acopar chipul cu o carte, in timp ce ma uit la picioarele baietilor, in incercarea de a raspunde la dilema eterna do men need leg waxing or should they stick to natural. Mi-am luat pozitia de "nu am echipament, pentru a miia oara anul asta", am deschis cartea, cand se aseaza langa mine o colega despre ale carei calitati nu voi vorbi pentru ca are internet si vestea circula. Si din vorba-n vorba, numai ce-mi spune ea ca nu intelege cum de am eu prieteni, la cat sunt de acida. Deasupra mea se ridica un semn de intrebare, sa ma supar? sa ii apreciez sinceritatea? Pana la urma ii sunt recunoscatoare, pentru ca mi-a declansat o imagine interioara draga: se face ca toata lumea este apa plata, cu ambalajul din hartie care verifica ph-ul lichidelor. Si hop, numai ce apar eu, tantosa apa minerala, bulele n-au stare in mine, trebuie sa improsc; apele plate se apropie vicleneste, sa-mi testeze aciditatea...si trosc, pleosc, fac nebunii, imi sare capacul si le ud pe toate!

Doi. Dragi prieteni, astazi Epicur ne invata cum sa nu ne temem de moarte. Adica daca Ema sta cu piciorul pe ceafa mea, in timp ce gura mea musca din bordura, eu nu trebuie sa ma tem, pentru ca atata timp cat exist, nu sunt moarta. Si daca Ema apasa acum cu piciorul pe cap, dupa ce a strigat in gura mare "Alles fur mein Fuhrer" si eu am murit frumusel, nu trebuie sa ma-ngrijorez, pentru ca nu mai sunt. Cat e de simplu...(sa stiti ca de regula am calai mai secsi)

Trei si patru, ca au legatura. N-as fi vrut sa va povestesc ce-am visat, ca doar nu sunt Cartarescu, ciorditorul de vise, dar cititorii mei vor mai multa scriitura si trebuie sa ma supun. Stateam in fata oglinzii si ma pudram cu atentie, ma astepta jos Bernard din Falsificatorii de bani. Mi se parea un tip tare galant, drept pentru care dadeam foarte mare atentie fiecarei celule de pe fata mea. Ies, dau sa incui usa cand simt o prezenta rece si enigmatica pe coasta spinarii. Era lupul de stepa, intruchipat de vecinul meu profesor de matematica. Ma ia de mana cu gravitate si imi sopteste in ureche "Niciodata nu ai stiut teorema celor trei inaltimi..."