Male Births Are More Likely To Reduce Quality Of Life

Bună ziua, mă numesc Tuloiu Marilena şi vă prezint buletinul de ştiri:

Astăzi se împlinesc două luni de când n-am mai intrat în La Fourmi, singurul supermarket din Tristor*. Pentru următoarele obiective vizez: mol Greaţa, obiectiv turistic şi activitate socială, şi iahu mesinger, spaţiul relaţiilor lamentabile. Voi reuşi, să gândim pozitiv!

Jingle: Să mergi cu zaiţ în magazin (aici o pauză jucăuşă), este un chin!
Iată, în încercarea mea de a-mi achiziţiona acei itemi cunoscuţi sub numele de chiloţi, am asistat la naşterea orală a unei antologii de poveşti ale purtătorilor de indispensabili. Voi exemplifica spre iluminare: se dă un chilot de care subsemnata este interesată. Zaiţ, care m-ar fi dorit probabil altcumva, dă drumul la poveste bună ziua mă numesc marcela şi am cumpărat aceşti chiloţei din alocaţie, fără să ştie mama, pentru că ea nu este de acord cu sforile. Semnez sub pseudonim la secţiunea Sex din revista Cool Girl dar cel mai mult îmi doresc să ajung la secţiunea Before&After. Sper că aceşti chiloţei mă vor ajuta în viaţă.
Şi mi-am cumpărat o rochiţă, pe care o puteţi admira sau scăpa un pahar de vin marţi, la hotel Mariott, unde voi cânta la ţambal.

Nu mai ştiu ce prostioare să vă spun, clar e că mi-ar plăcea să credeţi că îmi sunt arhisuficientă.
__________
*expresia îi aparţine lui sociu, adică nu ştiu dacă e el original, dar eu sigur nu

Pe mine m-apucă dorul de casă când mă duc la biserică

Azi a fost de-a dreptul dramatic,
În biserica asta mirosea a mir
Corul o ceată de îngeri imperfecţi
La mine miroase a petrolul cu care se freacă podele
Şi dascălul behăie şi babele clămpănesc.
Lumânările sunt 2 mii bucata
La mine 6, câtă corupţie neneacă
Niciodată nu primeam rest de la cinşpe mii
Şi-mi părea rău că pun o lumânare la morţi şi una la vii.
Când a bătut unşpe fix
Un domn în maletă a spus “Să spunem în cor crezul”
Ceea ce a fost un şoc enorm
1. pentru că eu şi zaiţ suntem de părere că domnii în maletă au ca fantezii erotice sexul pe fotocopiator
2. pentru că am crezut că am nimerit într-o biserică sectantă, cu moderator
3. pentru că toată lumea a spus Crezul în perfectă sincronie, other-directed, corect
4. la unşpe fix acasă primeam binecuvântarea şi simţeam deja aburii de la mămăliga răsturnată
Totuşi biserica asta nu avea erou
Eroul meu de la biserică în blugi prespălaţi şi blonduţ
Eroul care culege fete în fuste lungi şi babe stafidite
Şi nu avea nici cucoana roşcată-poate eu în viitor- care se crucea
La chiloţii ieşiţi de sub blugi.
Şi nu avea mai multe
Dar nu mai insist
V-am furat cam două minute din viaţă
Şi trebuie să fim productivi.

”Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile”

Am hotărât: prefer să fiu proastă printre deştepţi decât viceversa
Prefer să fiu cea care tace într-un grup decât cea care vorbeşte despre sine
(blogul e-al meu, aici am voie şi să fac tumbe)
Prefer să mă mint decât să-mi deplâng bolile muiereşti chill fată
Prefer să fiu singură decât să construiesc un cult pentru o pseudoceva (un puţan vreau să zic băi fetelor alea care renunţaţi la prieteni-tot de dragul unui mucofan)
Prefer să vorbesc despre împletitul unul pe faţă unul pe dos decât să mai aud vreodată de raportul de proporţionalitate chirie-numărul de staţii până în centru
Prefer să nu iubesc Bucureştiul, vârsta îmi permite să fiu selectivă.

Tare-i frumos acasă

A. tuşea aseară ca o barcă cu motor şi eu râdeam printre perne aducându-mi aminte de reclama de la paxeladine. După trei ore de mers cu barca, am început să mă gândesc foarte serios la reclamă.

Pe tren acasă un cuplu a avut bunăvoinţa să mă-ngreţoşeze de public displays of affection. Nu pentru că am avut prim plan de şunci şi chiloţi cu cireşe, ci pentru că în momentul în care dihorul mascul s-a ridicat să se uşureze, dihorul femelă i-a zis psssst! să nu stai mult. Pssst?

Nepotul meu de şase ani m-a sunat să mă-ntrebe ce înseamnă metamorfoză, că văzuse la desene animate. Nu ştiu dacă e dubios faptul că sunt tratată ca un dicţionar ambulant (mai am prin mobil mesaje de la zaiţ buhi ce înseamnă a detracta/a detraca?) sau faptul că desenele animate s-au schimbat considerabil.

Mai am o durere, dar o să scriu separat.

Dileme de la miezul nopţii scrise dimineaţa

Azi-noapte zaiţ mânuia de zor astrolabul şi telescopul, deşi ploua tumultuos şi nu era nici un petic de cer senin. Deci am lăsat-o pe Grey să împletească singură şi am întrebat pe zaiţ dacă vede absurditatea acţiunilor sale. Nu mi-a răspuns preţ de vreo zece secunde şi pe mine mă enervează să aştept, aşa că scuteşte-mă bre, cu benoclatul tău! te-au găsit gesturile romantico-savante! După cele zece secunde, zaiţ a pus astrolabul pe pervaz şi mi-a explicat o teorie pe care o coace, şi anume că stelele îşi fac de cap şi dau petreceri rave când cerul este acoperit de nori, adică atunci când noi nu le vedem. Am pocnit de râs şi zaiţ s-a supărat foc, ameninţându-mă că va povesti tuturor episodul cu coculeana, ce-ai crescut.

Nu m-am simţit nici vinovată nici ameninţată, pentru că şi eu am dileme de care zaiţ îşi bate joc cu obrazul gros, parol. De exemplu, ce se face un om care e singur din fire şi câştigă la nu ştiu ce promoţie un weekend de vis în doi? Se duce cu un prieten inventat? Cere contravaloarea în bani? Se poate duce singur? Cu mama?

În mod evident, în acest post mă cam alint.

Noi unitati de masura

Pe cai capitaliste ma gasesc, tanjind cu dor si patima dupa vazduhurile mele crestate de munti, de rosu, de vant. Pe caile capitaliste, zilele se masoara in cantitatea de jeg adunata pe discheta demachianta, in zvacnirile picioarelor dupa urcatul si coboratul scarilor, in litrii de apa cumparati (azi a fost totusi o zi superba!), in numarul de oameni frumosi pe care-i intalnesti si pe care nu-i cunosti, in numarul de tigari fumate pentru a omori timpul, pentru ca tu faci timpul si nu viceversa.


ps1. a omora sau a omori? e o mare dilema...
ps2. nu ma aflu la calculatorul meu, daca suspinati dupa diacritice

Aşa, una mică, să mă descarc

Cum urcă mercuru-n termometru, cum mă enervează
-bărbaţii în şlapi de gumă
-bărbaţii cu şosete şi sandale
-bărbaţii cu sandale, pantaloni trei-sferturi şi şosete lungi
-bărbaţii cu sandale, pantaloni trei-sferturi, şosete lungi şi vestă de pescar
-bărbaţii cu sandale, pantaloni trei-sferturi, şosete lungi, vestă de pescar şi ochelari de soare la guler
-bărbaţii cu boxeri pe post de pantaloni scurţi
-bărbaţii care nu înteleg că vara negrul înseamnă odoare

We see the pattern, don't we?

PS. Postul cu Bruxelles e mai jos, pentru cine nu mănâncă morcov

Ceai verde

Aseară mă nebuneam cu acest bărbat.

Da, da, armăsarul de pe MTV2.

În vis.

Drept pentru care m-am hotărât în această dimineaţă să renunţ la dieta străvezie, aceea cu ciocolată, cartofi prăjiţi şi arareori o frunză de salată pentru că vocea conştiinţei, botezată Coculeana, mi-a şoptit că un asemenea barbat cere sacrificiu drastic. Aşa că am inventat programul apă la a treia, dacă nu iese nici asta mă declar Lily Allen, înjur o blondă modelingă şi tot subjug acest monument masculin. Programul apă la a treia constă în beutul a trei căni de ceai verde pe zi. Şi vă spun, ca novice în astfel de licori vitalizatoare, parcă prefer sucul de brad-sau-vomă? făcut de cumnată-mea, preacunoscuta Număducecapul.

Suferinţa mea cathartică nu se limitează la datul pe gât al acestei otrăvi, a trebuit şi să-l achiziţionez de la un magazin naturist, crimă şi pedeapsă să intri în Raiul muierilor ăstora-dihonii deghizate în femei blânde care se vopsesc cu henna. Bun, şi-o tanti din faţa mea a cumpărat spirulină şi coada şoarecelui, plămânu' calului, ficatul lui bob dylan de-a cheltuit un milion de lei şi-a plecat aşa, jburând de sănătate. M-am crucit şi-atuncia tanti mi-a zis doamne ajută. Să te ajute, tanti!

Ştiam că va veni o zi

când simţul meu faşionologic se va prăbuşi în negura lipsei de inspiraţiune. Aşa că dau foc la aripioara primită de la blogalbina ş-aştept o minte deşanţată să-mi fie guru până se rezolvă pana de curent.

După cum ştiţi, mă voi lăfăi cu madam Sssvastica şi alte cochete şi cochilii prin Parlamentul Europei. Sminteală vestimentară nu-mi permit să fac, căci am o conştiinţă cuvântatoare când e vorba de oameni serioşi. Aşa că am mers cu măicuţa din mine la cumpărături, dar ea, fiindcă stă mereu pe câmp şi-n cele biserici nu m-a înţeles cu fuşta până-n pământ! deci am iscat o ceartă io dacă am pele trebe să se vadă să nu creadă cineva că mi-s jupuită şi ea a plecat înainte să-mi cumpăr esenţialul, deci ciorapul. Ciorapul, adesea ignorat, e foarte important si subtilo-smintitor.

Dilema este dacă să merg pe linia clasic-plictisitoare, sau să încerc ceva fanchi. Şi ce fel de fanchi e de bun gust? Dacă n-aş fi într-o situaţie desperantă (prietenele mele n-au pic de bun gust!), n-aş întreba.

Asta face omul la disperare.

Lepetitmouton nu mai prezintă enteres

Pentru că devine paranoică.

Pentru că regretă c-a citit literatură română într-a opta şi-a noua şi acum nu mai ţine minte nici cât negru sub unghie. Abia astăzi m-o trăznit existenţa Bisisicăi, lua-o-ar moartea, c-am uitat de ea, aş fi putut face mare tamtam pe asemănări şi deosebiri între existenţele noastre precare. Am uitat ce se întâmplă în Enigma Otiliei, deşi nea Călinescu ăsta insistă pe originalitate şi el e un Balzac-wannabe în toată firea. Slavă cerului, pentru alte capodopere am indivizi în clasă care să-mi amintească ( o Emilia Răchitaru le-i-tă şi doi fraţi gemeni cu obiceiuri nesănătoase=memento pentru madam Papadat-Bengescu)

Pentru că i-au trebuit olimpiezi în clasa a doişpea, la ce i-o mai fi folosind de acuma Nozick şi Hayek, să-i spună bunul Dumnezeu sau boşcăii care hotărasc materia de olimpiezi. Dacă aveam deja diplome de naţionale, de ce m-am mai dus? Atenţie, puradei care citiţi, voi da sfatul vieţii, deci ciuliţi ochiul: activităţile extraşcolare ( cambridge, olimpiade, carnet de şofer, schimburi de experienţă) se fac până într-a doişpea. Fireşte, dacă e să îmi exprim părerea pe-o coordonată idealist-radicală, clasa a doişpea ar trebui făcută de două ori, o dată pentru formare social-culturală (unde-şi bagă coada frumuşel obiectul filosofie, pe lângă alte delicii gen literatura universală) şi o dată spre calmarea monştrilor din învăţamânt învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi care insistă să testeze capacităţi de memorare şi nu de comunicare.

Pentru că nu mai este amuzantă şi se screme.

Pentru că e previzibilă. Deja pot să vă aduc la cunoştinţă momentele esenţiale ale viitorului meu: bruxelles-ziua mea-atestat-banchet-bac-admitere iulie-admitere septembrie.

Dacă aş putea, aş redirecţiona blogul ăsta, măcar până scap de ciufuţenie. Aş angaja un blog-sitter. Sau mi-aş vinde sufletul diavolului.

În încheiere şi apropo de nimic, eu nu sunt the Vama Veche kind of girl, vă rog dacă îmi împărtăşeşte cineva non-aderenţa să se pronunţe aici, because căci mă simt ultima euglenă din univers.

Nu mai suntem cu republicanii

Uneori regret că nu iau părerile unor bloggeri pe cuvânt.
Is it just me sau revista Re:publik e din ce în ce mai proastă? Mai mult, cred că şi redacţia îşi dă seama şi mai trânteşte câte un dvd, poate-poate o mai fi vreunul care nu a văzut filme de tremură arta. Îmi amintesc că hăt acum un an şi ceva, când am luat primul meu număr, mi-am downloadat toate regalurile, ba chiar am reţinut un articol despre Lars von Trier şi am dat gata un uneatecist. Am avut răbdare şi m-am uitat la In the mood for love, numai cât am scris acum titlul am căscat de doua ori. Cu timpul, am înţeles că numai articolele/recomandările unora merită băgate în seamă, pentru că toate celelalte se traduc "ah, sunt atât de deştept şi cool, nu înţeleg de ce scriu la o revistă glossy". Numărul din aprilie m-a scos din ţâţâni, dar poate sunt şi eu subiectivă când mă irit la articolele despre poponărel Mika şi tot pe acolo Hugh Grant.
Cu această ocazie promit solemn să-mi bag piciorul în ea de revistă simandicoasă-wannabe şi uneori prea încifrată, şapte lei pot fi folosiţi mai cu cap, gen un Lettre Internationale şi-un Kinder Bueno.

Criticului meu

Stimaţi cititori, adevărul e că uneori vă mai privez de evenimente de culise ale blogului acestuia mărunt, dar trebuie să ştiţi că eu am parte de cel mai bun critic de bloguri, un Manolescu al lumii internetiste, ale cărui mesaje nu le public nu pentru că aş fi atacată vehement (oricum, omu ştie să atace şi în locuri sensibile, de suspin tătă ziulica), ci pentru că dumnealui are un rol de mentor, un fel de Gheorghe Gheorghiu Dej pentru Nicolae Ceauşescu în lagărul de la Târgu-Jiu.

Acest critic e semeţ ca Chomolungma, uşor misogin şi exclusivist ca muntele Olimp, coboară agale şi vizitează păşuni, îşi încruntă sprâncenele cu înţelepciune, interpretează mersul naturii şi uneori ştampilează bloguri ca fiind imo/panchiste/negre. Blogul meu nu a scăpat de pecetea lui, căci de fiecare dată când îmi scapă ceva, ţuşti acest guru cu toiagul după mine, mă ia la fugă prin strujeni de-mi frâng dejtele cu care vă tastez. Acuma dacă omul zice o dată, zice de două ori...eu încep să cred că mi-s sinistră şi că-mi alung cititorii cu cinismul meu.

Aşa că vă întreb pe voi, toţi ceilalţi, dacă vă depresionează blogul meu, că doar eu sunt adaptabilă şi v-aş putea înrozi, no problemo.

PS, domnu' munteanu', mi-am luat Speranţa din pasaj de la universitate, eftin şi bun şi mai era un exemplar.

Prostia omenească-schematic

Mi s-a stricat centrala. Îmi clămpăne dinţii de frig, dar mult mai trist e că nu am apă caldă. Lipsa de apă caldă=fatalitate.
Posibilităţi:

mă spăl cu apă rece->devin irascibilă->mă iau la harţă cu vreo modelingă->îşi vâră ghiarele în mine-> mă enervez şi o strâng de gât-> ajung la închisoare-> alunec pe podea, dau cu capul de zăbrele şi mor

îmi încălzesc apa->transportul bucatarie-baie este un pericol iminent->ma pârlesc-> tata crede că sunt mielul de Paşti şi mă mănâncă cu hrean şi sfeclă->măcar eram fragedă

mă spăl acasă la Viaţădecâine->în cadă sunt terorizată că ar putea intra peruşul lui pe geam->mi-e frică de orice are pene pentru că odata era să-mi sară un curcan în cap->din neatenţie mă spăl cu gel exfoliant pe cap-> scalpul meu pleacă la vale->cutia craniană se fisurează

nu mă spăl->put->colegii îmi spun Stinky->eu nu mă prind->ratată a vieţii->ajung profesoară de matematică la un liceu obscur->ma îndrăgostesc de un profesor de fizică->are mustaţă, dar îl iubesc oricum-> mă refuză->chiar şi el se spală cu Protex->duc o existenţă precară, luminată doar de zilele cand merge ClickNetul şi pot intra pe nasa.com

Nu vă cumpăraţi centrale nemţeşti.