Showing posts with label Vadim-amicul meu de pahar. Show all posts
Showing posts with label Vadim-amicul meu de pahar. Show all posts

Tuesday, August 21, 2007

Lucruri fabuloase la care asist neputincioasă în calitatea mea de martor ocular

Se petrec lucruri în oraş de o dubioşenie crasă şi mie la horoscop îmi zice că am detectivismul în sânge, deci am notat în carneţel cele ce urmează. Scriind cuvântul carneţel mi s-a făcut poftă de carne, gen biftec aşa, vouă nu? De la capăt cu liniuţă:

- la bibliotecă toate cărţile lui nietzsche erau puse de-a-ndoaselea, cotoarele înspre raft, înţelegeţi? o profanare mai ceva ca-n ziua când nişte satanişti au făcut cerere la primărie să li se cedeze biserica Sfântu Ioan Domnesc, suspectez apariţia unei secte walpurgice (recunoaşteţi cuvântul din dilemateca?)

- pe strada 22 decembrie stă un nostalgic revoluţionar care lipeşte săptămânal pe geamul de la balcon postere cu fuck you românia, articole despre mineriadă, necrologuri, ce mai, un deliciu. săptămâna asta renovează dar tot a agăţat portretul lui che guevara, cântăreţul ăla, îl ştiţi.

-nenea Jănel care ne-a pus faianţă şi pe care tata îl aminteşte ocazional numindu-l netrebnicul alcoolist care mi-a distrus bucătăria bea astăzi la paradiso un nectar.

-barul paradiso e undeva la colţ de cartier şi de fiecare dată când trec pe acolo îmi aduc aminte de el paraíso en la otra esquina a lui llosa, o carte tare bună, aş reciti cu drag.

- ema şi-a băut cafeaua la mine şi şi-a spălat ceaşca, în condiţiile în care suferă de chiuvetofobie

Monday, March 12, 2007

Prostia omenească-schematic

Mi s-a stricat centrala. Îmi clămpăne dinţii de frig, dar mult mai trist e că nu am apă caldă. Lipsa de apă caldă=fatalitate.
Posibilităţi:

mă spăl cu apă rece->devin irascibilă->mă iau la harţă cu vreo modelingă->îşi vâră ghiarele în mine-> mă enervez şi o strâng de gât-> ajung la închisoare-> alunec pe podea, dau cu capul de zăbrele şi mor

îmi încălzesc apa->transportul bucatarie-baie este un pericol iminent->ma pârlesc-> tata crede că sunt mielul de Paşti şi mă mănâncă cu hrean şi sfeclă->măcar eram fragedă

mă spăl acasă la Viaţădecâine->în cadă sunt terorizată că ar putea intra peruşul lui pe geam->mi-e frică de orice are pene pentru că odata era să-mi sară un curcan în cap->din neatenţie mă spăl cu gel exfoliant pe cap-> scalpul meu pleacă la vale->cutia craniană se fisurează

nu mă spăl->put->colegii îmi spun Stinky->eu nu mă prind->ratată a vieţii->ajung profesoară de matematică la un liceu obscur->ma îndrăgostesc de un profesor de fizică->are mustaţă, dar îl iubesc oricum-> mă refuză->chiar şi el se spală cu Protex->duc o existenţă precară, luminată doar de zilele cand merge ClickNetul şi pot intra pe nasa.com

Nu vă cumpăraţi centrale nemţeşti.

Saturday, March 10, 2007

Tan' Lucica

Tan Lucica este vecina mea de la parter, fumează şi bea ca un tractor (tractoarele nu fumează, dar voi înţelegeţi metafora), poartă mărimea 44 la papuci şi se vopseşte roşcată de fiecare dată când are o nuntă în familie. Îmi lasă impresia că cu o singură lăboanţă mă poate băga în mormânt, dar ea e blandă şi îmi aduce julfă din seminţe de cânepa, eu mulţumesc în sec şi mă gândesc ce om normal la minte ar putea mânca aşa ceva. Tan Lucica adesea apelează la geniul meu ca să-i fac temele lui nepotu-su, dar eu mă eschivez cu talent pentru ca nu mai ştiu povestile lui Barbu Ştefănescu Delavrancea (el scrisese Bunica şi Bunicul? Ce frumoase erau!)

Astăzi tan Lucica, cunoscută în lumea interlopă drept Tan Luşica cu Săniuţa, s-a milogit la poarta mea să îi păzesc nepoata de 4 ani care doarme un pic, că ea trebuie să se ducă până la cuscru lu bunica lu tataia mătuşii, n-am înţeles. Sprânceana mea ridicată n-a descurajat-o şi a insistat până m-am găsit în sălaşul ei de la parter. Ptiu, de când n-am mai intrat în casa unui vecin, parcă trăiesc pe o insulă în căsuţa mea! (aici face exceptie vecina şi marea prietena Andreea, la care ma duc cu draga inimioară cand revine pe meleaguri, iţi ceeeer iertare, baby, că am preferat să-mi iau giacă şi n-am ajuns la Bucuresti, să bem o ţâruca în B52) Eh, şi revenind la tanti, numai ce m-a lasat cu acea copilă dormindă de n-o trezea nici Tata Beznă. Ce să fac, ce să fac, m-am uitat la toate pozele puse frumos pe mileuri, pe calendarul ei Sprinter Fresh am observat că ziulica mea cade în Sfanta zi de Joi, tre să duc bomboane la scoala şi să fiu zăbălită.

Nema carti de lecturat, tanti, eu şi la budă am trei romane-o revistă-un ziar, la ea numai vreo cinci cărţi de telefon, de ce o fi făcând colecţie nu ştiu. Am luat la întâmplare un volum şi presupun ca acum cu toţii vă aşteptaţi să vă enumăr nişte nume amuzante, gen Puţădemaimuţă. Eh, regret, mes chers, unele lucruri sunt mai importante. Mi-am căutat nume de barbat care să mă ia de nevastă. Astfel, anunţ: Barbaţi ai Piatra-Neamţului şi ai lumii, dacă vă zice numele de familie Sufletu, Schmegner, Pomană, Politic, Platon, Pisoi, Nădejde, Knichnichi, Dulceaţă, Cucută sau Bibire, o preafrumoasă dar mai mult deşteaptă fătucă vă aşteaptă la altar.

Noroc de tan' Lucica.

Wednesday, March 07, 2007

Muma pădurii

Happy, happy, joy, joy, sunt superficială şi îmi tratez depresiile cu cumpăraturi! Universul şi-a făcut o pomană şi mi-a îngăduit să găsesc geaca perfectă, pe care scrie numele meu iaurt, iaurt, iaurt. Şi acum, cum stă ea în şifoner, spânzurată de umeraş, strigă numele meu iaurt, iaurt, iaurt. Nu ştiu cum sunt aliniate stelele, în ce dispozitie e planeta Mercur (preferata mea), cum s-a dezlănţuit tchi-ul, dar întâlnirea mea cu această geacă face mai mult decat toate romanţele mele cu străinii din metrou. E kaki, bineînţeles, urbanul din mine geme de plăcere. Se potriveşte cu papucioii mei maro dar şi cu viitorii, idealii papucioi negri. Presupun că fetelor normale geaca le-ar acoperi fundul, la mine e până la genunchi-da, am un metru şi puţin si aţi putea cu toţii să-mi scuipaţi în cap.

Fiindca mâine e ziua ta, mămicoooooo, m-am gândit să fac un gest frumos ( i've been a bitch for such a long time, îi cumparam cadouri maică-mii şi tot eu le foloseam) şi i-am luat un tablou non-kitschos, haleluia, poate dă jos de pe pereţi bărcile alea- damn! ăsta e tot în folosul meu. Fratele meu probabil îi va aduce garoafe fiindcă e lipsit de imaginaţie şi nu are simţul competiţiei, luzăr, de aia mâncam eu pieptul de pui şi ţie îţi dădeau un ciolan!

Ha, ha, mă duc să dănţuiesc dansul veseliei. Vino-ncoace, Aristip, cred că aveai dreptate!

Saturday, February 24, 2007

Genul programului: romens

ieri:

Vivienne: Alio? Miu-ton? Is this Mrs Miu-ton?

Eu: Oh, doamna Pădurea-din-vest! Ce onoare să poposiţi pe mobilul meu. Tocmai am vorbit cu Gwyneth şi spuneam ce dor ne e de dumneavoastră!

V: Oh, bloody Lord, why don't you two shag already, it's such the new black!

Eu: Bon, şi mi-aţi creat rochia verde promisă?

V: All done, darlin'. I bet there's a boiling hot Audrey Hepburn personality in you, ready to be matched!

Eu: Tenc iu, tenc iu! Mi-o trimiteţi prin FedEx, rait?

V: Sure, darlin', Hanks is on his way!



nu, nu s-a întâmplat ca-n Cast away, chiar azi a sunat Tommie la uşă. Iote ce mi-a trimis baborniţa!


M-am simţit jicnită până în străfundul simţului meu fashionologic! Nici când a ajutat-o bunica pe Joiana să aducă pe lume nu m-aş fi imbracat aşa. Piarul meu i-a trimis cotoroanţei un belet prin care o anunţ că nu mai doresc nici o colaborare. Baba a zis că se sinucide dacă fac un asemenea gest, i-am fost atâta vreme muză şi meduză...Gwyneth plângea la telefon, că suntem în post şi trebuie să iert, că să rod mai bine un praz să mai meditez asupra situaţiei. Am vrut, dar m-am uitat din nou la rochie. Fără compromisuri. Ia să-l sun eu pe Marc Jacobs.

Thursday, February 15, 2007

Scrisoare prin care îmi exprim sentimentele III

Dom' profesor de literaturi şi alte ştiinţe ale graiului meu,

Tocmai m-a năpădit o mare ură faţă de dumneavoastră. Dacă sunteţi liber să vă exprimaţi gândurile într-o clasă cu risc mare de elevi cu pitici pe creier, atunci şi eu pot să zic că aş vrea să vă inserez nişte chişleag cu blană de şinşila direct pe gât. Cum puteţi să afirmaţi că ziua femeii e doar o dată pe an, iar bărbatul le are pe toate celelalte 364? Am sărit ca împuşcată la dumneavoastră şi mi-aţi motivat nesatisfăcător "eh, pe vremea mea, concepţiile erau diferite..." Ce răspuns şoimesc! Mi-aţi închis gura, nu alta. Oare dacă soţia dumneavoastră ar şti ce gândiţi şi v-ar da cu sapaliga în ţeastă, aţi mai avea 364 de zile pe an de care să vă bucuraţi?
..............................................................................................................................................................

Tuesday, January 23, 2007

Cum îmi fac viaţa trăibilă

  • înmoi covrigul în cafea
  • analizez chipul bărbaţilor pe stradă cand amorezele lor le vorbesc despre chestiuni futile
  • îmi botez obiectele din jur şi comunic cu ele ca şi când mi-ar fi prietene ( le-am spus cizmelor mele rocăreşti Petru şi Pavel, pâna când mi s-a transmis că ar fi o blasfemie şi acum sunt în căutare de nume noi; am un dinte pe care-l cheama Psiuuuche)
  • când mă supără Ema, mă uit la acest videoclip jenant şi-mi imaginez că dănţuieşte ea
  • citesc măcar începutul unor cărţi pe care timpul şi ideile mele despre lectură nu-mi permit sa le continuu
  • cer de la o prietenă ( Miss Havisham din Great Expectations, varianta 18 ani) copy-paste-uri din conversaţii incisive cu bărbăţei
  • mă tai cu lama (ha! just checking if you were paying attention)
Jizăs, tăta ziua vorbesc numa despre mine. Sufăr de egocentrism limfatic şi trombocitos. Mă duc să ma tratez.
  • o să particip cu un prieten la homemade.ro Nia! <----boala!

Sunday, January 14, 2007

For your consideration

Dragi prieteni, pastrati liniste deplina, mi-e teama ca stie prea multa lume si n-am gloante sa-i impusc pe toti. Mai presus de acestea, mi-e teama ca mi-e urmarita fiecare miscare, nu mai pot sa dau o bluza jos fara sa trag draperia. Sub masa clipoceste cu siguranta un infrarosu, un microfon, si fiecare tasta imi analizeaza amprentele, nu am incredere nici in scaunul pe care stau, e posibil sa fie conectat la un microcip care sa transmita informatii in casa dusmanului. La fiecare trei cuvinte pe care le scriu, ma ridic brusc sa ma uit la geam, cineva poate ma priveste cu un telescop cu obiectiv paraboloidal. Tastez cu becul inchis si lumina monitorului este redusa, securistii sunt peste tot, nu pot sa am incredere.

Din toate aceste aberatii, veti intelege ca acest blog, care se vrea underground, [dar nu underground gen ceainaria din Cotroceni, underground in sensul de boxa unde se mai aduna copiii trimisi de parinti dupa cartofi si mai trag din damingeana, mai desfac un borcan de dulceata] a fost descoperit de prea multi colegi, fapt ce-mi va impune o cenzura dureroasa. Va jur, aveam atatea povesti delicioase si burlesti despre profesori retarzi&colegi dezaxati, dar nu imi mai pot permite...azi te uiti spanchi la un coleg, dar maine poate e profesorul copilului tau si ti-l lasa repetent...privesc in viitor, nu-i de glumit.

Thursday, January 11, 2007

Eu mă duc la grădiniţă să mă fac o doctoriţă

Fiindcă sunt o oaie rebelă şi vreau să vă ţin cu sufletul la gură, n-am să vă expun aspectele neplăcute ale vizitei mele la medicul de familie, o cocoană nazistă, (staţi să caut dicţionarul) căreia i s-ar putea oricând spune Krahe cu umlaut pe a, Sackgasse, Gasometer sau chiar Eigelb.
Zău, chiar nu mă deranjează că în timpul unei consultaţii îi sună telefonul de trei ori! Am avut ocazia unică de a afla că există sonerie cu "ai, ai,ai,ai,ai,ai amor, ai mi morena de mi corason!"
Zău, chiar nu mă deranjează că atunci când aud sunetul salvator al ştampilelor, pacientul nu pleacă din cabinet, pentru că are de făcut vreo două confidenţe "Am băiat în Bucureşti, la Ase. E împlinit, are maşină."
Şi chiar nu mă deranjează când intră o madamă împieliţată şi încodiţată la ochi care o alintă pe cucoana doctor Cici, Lili sau Mimi şi trece în faţă. E important să ştiu că doamna doctor are viaţă socială intensă.
Dar mai presus de toate, trebuie să ştiţi că eu o consider pe doamna doctor o făptură mirifică, parcă prinde aripi de fiecare dată când scrie o trimitere. Ce chip angelic, când în fiecare seară pleacă încununată cu flori! Şi calculând după cutiile de bomboane, sigur e o dulce.

[Acest post a fost răutăcios. Candva voi plange de stadiul în care am ajuns.]