”Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile”

Am hotărât: prefer să fiu proastă printre deştepţi decât viceversa
Prefer să fiu cea care tace într-un grup decât cea care vorbeşte despre sine
(blogul e-al meu, aici am voie şi să fac tumbe)
Prefer să mă mint decât să-mi deplâng bolile muiereşti chill fată
Prefer să fiu singură decât să construiesc un cult pentru o pseudoceva (un puţan vreau să zic băi fetelor alea care renunţaţi la prieteni-tot de dragul unui mucofan)
Prefer să vorbesc despre împletitul unul pe faţă unul pe dos decât să mai aud vreodată de raportul de proporţionalitate chirie-numărul de staţii până în centru
Prefer să nu iubesc Bucureştiul, vârsta îmi permite să fiu selectivă.

Noul meu motto în viaţă este "Fericiţi cei săraci cu duhul".

Nu crezi?

Ce bani? Ce baruri urbane? Ce muzică selectă şi selectivă?

O dimineaţă ca asta, nenică, o cafea caldă şi prea dulce, o ţigară pe balcon, cu soarele ajuns doar până la creştetul copacilor şi frunzele căzând parcă după o neştiută coregrafie.

Cu pielea de găină, poate de la frig, poate de la altceva.

Telegramă

Am terminat victorienii, m-am mutat pe povestiri marqueziene, ascult piazzolla cu draperia trasă, am văzut obaba care nu mi-a plăcut mai mult decât magnolia care nu mi-a plăcut mai mult decât a bout de souffle care nu ştiu dacă o să-mi placă mai mult decât 400 blows, blugii mei sunt mărimea xs, mă dau cu rimel deşi ies doar la o bere şi mi se tresare că existenţa mea e drăgălaşă.

Găsesc că am început ziua bine

Asnoapte m-am zvârcolit în pat de vinovăţie, întrucât ieri vorbeam cu o prietenă şi mi-a spus că nu ar suporta să treacă o zi fără să fi citit cincizeci de pagini din Război şi pace. Eu am zâmbit forţat şi drept rezultat asnoapte am visat că Sarah Woodruff, iubita locotenentului francez carevasăzică, mă alerga prin păduri şi mă ameninţa cu boneta, eu crezând în naivitatea mea că are boneta diavolului (nu voi trece acest vis in topul viselor ciudate, juro). În orice caz, toate energiile negative s-au deşănţat asnoapte şi în această dimineaţă sălăsluieşte tchi-ul pozitiv. Am aşteptat cu nerăbdare să plece mama, am pus de-o amăgitoare inka şi-am început să cotrobăi prin reviste de-un film de văzut. Iubesc revistele azvârlite peste tot, iubesc dezordinea! Şi de ce exclami? Cât s-a răcit inka, am tras o fugă după Dilema şi-am avut revelaţia că n-am văzut Obaba. E pe drum.

Deşi am făcut cu zaiţ incantaţii de vreme urâtă la mare, acum nu ne mai pasă. şi la noi e senin. Esenin.