Să vă vând un pont...sau două

Dacă vă număraţi printre cei care îşi petrec nopţile uitându-se la desenele animate horror, sado-maso şi tot tacâmul de pe fat-pie, dacă vă place să speriaţi copiii fratelui vostru lăsându-i să se uite şi ei (cum fac eu, v-aţi prins), last.fm face un cadou- soundtrack-uri pe gratis!

Dacă sunteţi într-a 12a şi vreţi să scăpaţi de istorie şi geografie, îi spuneţi profesorului de geografie că daţi la istorie şi viceversa. Din motive dubioase, profesorii se induioşează şi pun note de zece pe întrebări de genul dacă Marea Neagră are 413 000 km pătraţi şi România are 238 391 , care este mai mare?

Nu că aş ţine cont...:)

Free polls from Pollhost.com

Sa zicem ca Moutona a facut rost de niste banuti. Ce ar fi intelept sa faca cu ei?

Sa se duca la Amon Tobin in Budapesta in aprilie. Sa-si cumpere carti, rochite si papuci. Si un barbat care sa se asorteze. Sa sune la teleshopping si sa comande toate aparatele de tuns parul din nas/urechi si sa le doneze. Sa cumpere o turma de oi.

Genul programului: romens

ieri:

Vivienne: Alio? Miu-ton? Is this Mrs Miu-ton?

Eu: Oh, doamna Pădurea-din-vest! Ce onoare să poposiţi pe mobilul meu. Tocmai am vorbit cu Gwyneth şi spuneam ce dor ne e de dumneavoastră!

V: Oh, bloody Lord, why don't you two shag already, it's such the new black!

Eu: Bon, şi mi-aţi creat rochia verde promisă?

V: All done, darlin'. I bet there's a boiling hot Audrey Hepburn personality in you, ready to be matched!

Eu: Tenc iu, tenc iu! Mi-o trimiteţi prin FedEx, rait?

V: Sure, darlin', Hanks is on his way!



nu, nu s-a întâmplat ca-n Cast away, chiar azi a sunat Tommie la uşă. Iote ce mi-a trimis baborniţa!


M-am simţit jicnită până în străfundul simţului meu fashionologic! Nici când a ajutat-o bunica pe Joiana să aducă pe lume nu m-aş fi imbracat aşa. Piarul meu i-a trimis cotoroanţei un belet prin care o anunţ că nu mai doresc nici o colaborare. Baba a zis că se sinucide dacă fac un asemenea gest, i-am fost atâta vreme muză şi meduză...Gwyneth plângea la telefon, că suntem în post şi trebuie să iert, că să rod mai bine un praz să mai meditez asupra situaţiei. Am vrut, dar m-am uitat din nou la rochie. Fără compromisuri. Ia să-l sun eu pe Marc Jacobs.

Astăzi am păreri radicale

Oamenii care mănâncă dimineaţa pateu, la prânz covirigi şi seara cartofi prăjiţi sunt din cale afară de plictisitori, deranjant de plictisitori. Atât de plictisitori încât dacă le-ar spune cineva că în India există o limbă/dialect care nu foloseşte verbe, ei nu ar şti să răspundă decât "da, interesant".

Oamenii care fac nani după-amiază sunt nişte rataţi ai vieţii. Atât de rataţi încât dacă ar povesti ce au visat în timpul năniţei, din gâtul lor n-ar ieşi decât nişte sunete gen "yawn, yawn, yawn".

Oamenii care fac totuşi nani, dar adorm în hainele de la şcoală sunt nişte porci. Atât de porci, încât dacă cei în cauză ar fi de sex feminin, nu li s-ar spune scroafe, ci poarce.

Oamenii care se uită pe geam la vecinul care scutură o pătură şi se întreabă dacă el este fericit, aşa scuturând o pătură bazaristică, duc lipsă de viaţă. În aşa măsură încât dacă cineva i-ar suna să-i scoată în oraş, ei ar refuza de teamă să nu umple golul.

Oamenii care zic că fac nani sunt de-a dreptul insuportabili!

Astăzi, normal, am fost unul dintre oamenii ăştia.

Lady Muck

Lepetitmouton se plictisea grozav şi întâlnindu-se fortuit cu oglinda, când îşi punea opincile în picioare, şi-a spus "O, o, o, măi mutonelă, ce ai putea tu să faci senzaţional ca să ai ce povesti pe blog? Când deja lumea intra pe păşunea ta căutând statusuri de belea, zic că eşti o oaie ratată şi soon to be sacrificată ". Oglinda, nesimţită în sinceritatea ei, i-a spus să lase păşunile virtuale şi halucinogene deoparte şi să se preocupe mai mult de integritatea ei fizica, dacă doreşte să behăie în societate şi alţii să behăie cu ea. Lepetit a suspinat uşor, pentru că după atâţia ani de emtivi şi vieici uan ea credea că frumuseţea interioară contează, însă a cedat presiunii şi-a făcut o hotărâre pe care avea să o posteze pe blog pentru că nu a mai postat de mult şi nu doreşte ca vizitatorii ei să creadă că ea a intrat în dugheana neinspiraţiei. Dispoziţia ei este să nu mai mănânce şi să devină străvezie. Dacă îşi va vopsi părul în verde, ea va arăta ca un ficus. În programul de astăzi, 20.02.2007, Lepetit a mâncat o ciocolată neagra, două bomboane şi trei felii de pâine cu unt de arahide. Ştiu că nu vă interesează ce a mâncat, dar dacă reţeta va da rezultate, ea va pretinde drepturi de autor, franciză şi o statuie în faţă la TNB.

Lepetit va arata astfel la banchet:

Nostalgii şi draci

De astăzi inaugurăm categoria lacrimogenostalgică, unde nu vom aminti de perioada când Lepetit purta mărimea 36 şi putea atrage privirile unui mascul prin arătarea durligilor, ci se va discuta despre perioada liceului care se scurge încetişor dar sigur. Ca un memento pentru mine mai degrabă, veţi putea da peste subiecte precum: colegul care a spus că se sinucide dacă nu îi accept prietenia, nota 1 la geografie, cât de mult mă divinizează colegul de bancă, prietenia mea sinceră cu doamna bibliotecară, uniforma, revista clasei, chiulul în Bacardi/Tic-tac, crâşme care se întrec în stilul boem, covrigii şi cafeaua. Melancolia a fost generată de olimpiada de engleză, la care mă tot duc din clasa a cincea şi care în sfârşit mi-a adus anul trecut o finalitate mai bună decât o diplomă şi-o carte: şansa de a intra la o facultate de-amboulea.

Punctul doi. Când am draci şi nu pot să-i dezlănţui, ţuşti se pune nodul în gât şi nu-l pot desface decât dacă sparg o farfurie/ascult Peaches la maxim/mă uit la scena cu creierul din Pi/îmi imaginez că Thom Yorke e soţul meu şi eu îl înşel nesăbuit şi pur fizic cu Jude Law. Eh, astăzi mai nici una din variante nu a mers şi mai mai să comit un fapt nedemn. Am ieşit cu bellissima Andreea la o cafea, să-mi mai spună de facultăţi, yeah right, de parcă n-ar fi atâtea cutre de bârfit. Sâmbătă seara şi studenţii cu duiumul acasă, găseşte loc în barul cucului. Ne-am adus aminte de existenţa lui Retro Cafe, un fel de Lăptărie unde se duc culii să demonstreze că au ajuns şi în Piatra Gravis şi Vans. În acest loc lumea crede că ascultă muzică bună dacă ştiu versurile de la The Calling şi susţin cu convingere că Hell a fost o piesă bună. Ce mai, prea buni. Din partea mea pentru voi toţi culilor, pentru chelneriţa retro cu tenişi din Leonardo şi coafură numai bună de stricat şi mai ales pentru tine, nenea, care te crezi Junkyard şi culăciunea nu te-a lăsat să fii politicos, (aici am stat zece minute să mă gândesc ce să le urez, mai ales ca am vrut să zic m*** şi nu ştiu dacă să cenzurez, am cenzurat, ce pudică), fuc iu.

Al doilea paragraf e cam neclar, dar eu m-am descărcat. Numa' bine.

O Luord!

Scriam postul anterior si aveam multa intepaciune in mine, dupa cum s-a putut observa, pentru ca imediat sa fiu anuntata ca am castigat la Homemade. Ma crucesc enorm, eu nici nu am mai intrat pe sait in ultimele zile pentru ca stiam ca ceilalti au foarte multe voturi si nu-mi place sa ma stiu pe fata o pierzatoare. Si totusi figuram la castigatori! O-A-U! Sper ca prietenul cu care am facut clipul sa nu-si risipeasca banii castigati pe vizite la doctori oftalmologi, dupa atatea ore de editare. Cred ca o sa venim in Bucuresti...inca nu stiu...totul e o prospatura frumoasa!
Va multumesc mult pentru voturi.
Vai, dar oare chiar am castigat? Ma duc sa mai vad o data. AAAAAAAAA!

Scrisoare prin care îmi exprim sentimentele III

Dom' profesor de literaturi şi alte ştiinţe ale graiului meu,

Tocmai m-a năpădit o mare ură faţă de dumneavoastră. Dacă sunteţi liber să vă exprimaţi gândurile într-o clasă cu risc mare de elevi cu pitici pe creier, atunci şi eu pot să zic că aş vrea să vă inserez nişte chişleag cu blană de şinşila direct pe gât. Cum puteţi să afirmaţi că ziua femeii e doar o dată pe an, iar bărbatul le are pe toate celelalte 364? Am sărit ca împuşcată la dumneavoastră şi mi-aţi motivat nesatisfăcător "eh, pe vremea mea, concepţiile erau diferite..." Ce răspuns şoimesc! Mi-aţi închis gura, nu alta. Oare dacă soţia dumneavoastră ar şti ce gândiţi şi v-ar da cu sapaliga în ţeastă, aţi mai avea 364 de zile pe an de care să vă bucuraţi?
..............................................................................................................................................................

Dorme qui a vida é nada

În mine creşte şi înfloreşte o invidie de toată frumuseţea. Chiar astăzi şi-a deschis petalele şi şi-a arătat maiastra culoare bordeaux. Această specie de invidie a fost cauzată de profesoara de română care astăzi, într-o pauză de la complementul circumstanţial de timp, ne-a împărtăşit lectura actuală, si anume Mă numesc roşu al lui Orhan Pamuk, laureat la Nobel în 2006. Mi-e ciudă pentru că eu am citit doar 5 de pe toată lista trebuincioasă...şi pentru că nu ştiu nimic despre literatura turcă...şi mult mai rău...pentru că la mine pe noptieră mă aşteaptă în fiecare seară Moara cu noroc, Pescarul Amin, Creanga de aur şi alte idioţenii care se vor recitite.

Invidia faţă de fetele frumoase răsare lila, însă foarte rar pentru că nu ies din casă. Invidiei faţă de băieţi trebuie să îi rezist zilnic, pentru că la mine se concretizează într-o savană sufocantă, unde nici o sculă Husqvarna nu şi-ar face bine treaba. Mamă, dacă mă năşteai băiat, nu mai scriam prostii pe blog.

Să ne bălăcim puţin în jălnicie

Mai ţineţi minte când v-am spus că o să particip la homemade.ro cu un clip? Nu v-am minţit. Printre miile de metode la care m-am gândit să-l promovez, se găseşte şi lăfăiala pe blog. Clipul este acesta şi deşi a avut un succes imens timp de două zile, acum începe să se ducă la vale, like an one-hit wonder. Vizionaţi-l, daţi-ne steluţe multe dacă vă place şi chiar dacă nu, împrăştiaţi vestea. Nu vă speriaţi de analfabetismul pronunţat al comentatorilor, prostie e peste tot şi trebuie să învăţăm să convieţuim. Nu ştiu cum să-mi fac reclamă, voi tăia de pe lista de profesii ideale pe cea de agent comercial, deşi visul meu etern este să vând cuvinte şi lumea chiar să cumpere. Staţi! am găsit!
Monicaca lombeanu îl părăseşte pe Irinel pentru Cătălin Botezatu
Colin Farrell este gay
Adriana Lima s-a îngrăşat cu 20 de kilograme!!!

Ediţie aniversară

Hop! Ce m-a pălit! Blogul acesta a împlinit un anişor zilele trecute şi eu nici nu am observat, i must suck as a blogger mamma. Oricât sunt de jalnică şi fac ca acest blog să pară o copiliţă de clasa a şasea care-şi pune bureţi (nu ciuperci, dezaxaţilor) în sutien, sunteţi mulţi care citiţi şi reveniţi fără ca eu să vă ameninţ cu bormaşina la tâmplă. Dacă am reuşit să vă fac să zâmbiţi, chiar dacă aţi dat close spunând "finally, cineva mai prost ca mine", misiunea mea s-a îndeplinit. Vă mulţumesc fain.

Fiindcă totuşi mă aşteaptă bacul şi admiterea, vă anunţ de pe acum că voi rări postările. Rămâneţi totuşi pe fir, s-ar putea să am nelămuriri existenţiale şi cine altcineva decât blogosfera să mă lumineze? Abia aştept să vin la Bucureşti, când tematica blogului se va schimba din despre lucruri mărunte în mediocritate psihosomatică faţă cu metropola.

Hehe, chiar mă bucur că sunt pe val. Când viaţa mea scârţâie grozav, îmi spun că măcar am blogul şi las funia deoparte :))
Şi fiindcă nu aveţi cum să îmi daţi cadouri, pentru că, nu-i aşa, bloggerul e om sărac, vă dăruiesc eu nişte muzici frumoase. Suzi, nu sunt sinistre, promit.
da click pentru niste glitch
da click pentru niste shoe-gaze
da click pentru niste maku

Bună dimineaţa, podoabă capilară!

Iubite păr, a venit vremea sa postăm pe internet conversaţiile noastre în care eu jeluiesc şi tu taci şi nu faci, te fac faimos şi nici nu meriţi. Eu cred că avem nevoie de o consultaţie la psiholog dar acei doi butuci, numiţi în lumea oamenilor picioare, nu vor de-a naibii să se mişte în scopul înţelegerii dintre noi doi şi iată, nu rămân decât în situaţiunea de a-mi dori să egzist cu o pungă pe cap.

Iubite păr, arhivele spun că m-am născut cheală şi, făra ca cineva să mă ungă cu usturoi, ai apărut după câteva luni, creţ şi bălai. Până în prezent, n-ai rămas nici creţ şi nici blond, dar nu dau vina pe tine, o, nu, îmi amintesc acea nefericită zi de mai 1991, când tata m-a dus la frizeriţă şi foarfecele ei distrugător de dragălăşenie mi-a brăzdat scalpul. Mi-o fi luat frizeriţa creţoşenia, dar tu mi-au furat toate şansele de a merge pe stradă încrezătoare şi modelingă.

Taci! Să nu te prind! Nu-mi aminti tu mie de momentul când, la şase ani, am fost dusă la vecina tan' Marcica, croitoreasă de profesie şi hartistă ca hobby! Bretonul acela strâmb şi de doi centrimetri este acum ultim trend în rândul copilaşilor emo...Nu! Nu-mi spune că te-am ţinut pe bigudiuri de-atîtea ori! Am făcut-o de dragul unor masculi care oricum n-au observat nici o schimbare, aşa că să-i arză focul!

Posibil să fi fost cândva haină, dar totuşi îţi port rădăcinile şi tot arborele genealogic de atâta vreme pe cap! Te mângâi cu o perie mumoasă şi te ung cu măşti de păr. Te spăl şi te îmbălsămez o dată la două zile, ba chiar ţi-am luat şi spray de strălucire, spray de îngrijire a vârfurilor, cremă de îndreptat. Nu, nu mă lua cu prostii de astea că nu eşti ars şi nu cazi prea des, că te fac cojoc de îndată! Dar drept nu poţi să stai? Acum mă iei şi peste picior?! Nu, nu vreau să fiu pusichetdol. Vezi cum mă chinui? Vom încheia această discuţie, cu tine nu se poate...încă o zi în care mă faci mai urâtă decât prezentatoarele de la B1 teve. A, şi nu uita,

eu am ultimul cuvânt...

Supăratul din Piatra-Neamţ

Geniu urban? Analfabet cu cariocă-n mâna? Cel mai mare mister din urbea noastră...

Alessandra, cu iubirea cum stai?

Am spus şi susţin cu îndârjire: cel mai bun prieten îmi este mp3playerul. Păi cum să nu fie, când stă mereu legat de gât, lânga inimioara mea (la pept, bre!) şi-mi cântă în urechi numai vorbe dulci? Un mp3player nu te lasă baltă pentru un troglodit şi merge cu tine chiar şi la cele mai plictisitoare cumpărături (nominalizez in top 5: 7 metri de rejansă, paste cu ou.uou!, o cutie de Captopril, o franzelă, grisine cu sare). În schimbul unei mici cantităţi de curent electric, un mp3player va dansa cu tine tango, va face pe raverul berlinez care-şi vântură ţepii în preajma ta, şi-ţi va transforma zilele din sala de lectură în concerte Bălănescu Quartet.

Iubirea dintre mine şi mp3player a devenit aşa de mare, încât, într-o sfântă zi de joi, a orbit. Adică din moment ce eu vad să tastez, vă puteţi imagina cui i s-a stins ledul. "Ideal, un iubit chior", mi-am zis, dar treptat m-au apucat remuşcările (adică mă muşcam în acelaşi loc de mai multe ori) şi m-am încumetat să mă deplasez la UltraPro să mi se doftoricească iubirea. Don doctor de gadgeturi şi alte sculării şi-a dat verdictul dureros: operaţie la Bucureşti. Cu inima frântă, i-am adus cutiuţa în care a şezut şi l-am lăsat să plece. De dragul iubirii, i-am făcut ochi dulci lui nenea doftor, ca să mă asigur ca mi-l aduce acasă întreg şi clarvăzător. După o săptămână de dor nesăbuit, m-au sunat să ridic cadavrul înviat, am pornit în goană, am tras câteva semnături, am luat cutia my preciousssss şi am început să recit poeme de amor prin carton.

Back home, în vremea dezvelirii mormântului, mai că mă podideau lacrimile. Am ţopăit într-un sărut frenetic şi cum ne pupăceam noi acolo, numai ce observ o strălucire nefirească. Eu ştiu că iubirea îţi dă un aer sclipicios, dar playerul părea prea pimpin'..îl iau la puricat...stresantul meu prieten-om, într-un exces de jalousie îmi trânteşte:"hahaha, ţi-au înlocuit ştiftul cu unul noi. Îţi dai seama ce ştift de doi lei era, dacă ţi-au trimis altul?". Mă simţeam trădată de vechea iubire. Mai rău, simţeam că-l trădez pe răposatul cu fratele lui geamăn şi strălucitor. Of, până să bag usb-ul în el, a fost tare greu....Dar apoi mi-am revenit.

Zoon politikon?

[Nu sunt totalmente convinsă că pot face faţă comunităţii fără să capăt nişte traume pe drum]

Astăzi la biserică eram încolţită în lateral de doi neni împaltonaţi si îndoliaţi şi în faţă de o tanti care, instinctul meu a mirosit, era dispusă să oprească slujba numai să te certe pe tine cu o voce de precupeaţă că tinerii nu mai au pic de bun simţ. Mobilitatea mea se rezuma aşadar la capacitatea de a face o cruce şi de a arunca o privire la tipa aia cu geacă albastră, ce păr drept şi strălucitor! În spatele meu, un al treilea nene, cam tuşea săracu. Eh, a venit iarna, l-o fi prins fără suman, poate are o tanti acasă să-l scutească de durere (aici interpretările sunt libere). Numai că nenea începe să scoată nişte sunete groteşti (a se vedea temperamentul flegmatic), horcăie, strănută şi începe o sesiune de tuse cu efect de foehn pentru biata de mine. Un om cu mai mult simţ practic ar fi căzut în poziţie de rugăciune profundă şi s-ar fi strecurat printre picioarele îndoliaţilor. Un om ca mine însă a şezut statuie, în minte trecându-i imagini precum: microbii lui nenea pătrund prin scalp, părul încărunţeşte, explodează peste tot, înecând vreo doi oameni, se deschide cutia craniană cu un scârţâit de mormânt, de unde ţâşneşte suc de creier cu viermi.
Din fericire, înainte să-mi fi explodat craniul ca o grenadă, s-a produs o mişcare în masă şi m-am putut deplasa într-un loc mai bun (iarăşi o sintagmă deschisă interpretărilor).

Învăţături

De prea multă vreme ajungeţi pe blogul meu căutând "statusuri amuzante", ceea ce mă determină să cred c-au intrat zilele umoristice în sac. Dar nu-i nimic, I come to the rescue şi dacă nu o să râdeţi, vă blestem să găsiţi un fir de păr în plăcinta/covrigul/cornul pe care îl veţi cumpăra. Pentru acest post m-am documentat ca un adevărat jurnalist din trei surse, am făcut tipologii de messengerişti, am studiat piaţa şi mi-am pus şosetele portocalii care-mi aduc inspiraţiune.

Pentru sezonul primăvară-vară 2007, firma Dă-i cu status, coţohârlo vă propune Contraste.

• eşti un urban veritabil? intri pe messenger pentru a face schimb de titluri de albume noi şi filme premiate la festivaluri obscure? trimiţi linkuri de saituri underground? ai poze la avatar cu tine acoperit de o mână, un cot, un papuc Osiris? îţi pui la status jocuri de cuvinte, versuri deştepte, ne dai peste cap cu un "mahal kita tai" sau cu o vorbă latinească? Totuşi nu eşti amuzant şi ai apelat la firma noastră. Avem în stoc: eşti de belea, fetiţo! Dragoste înşelătoare, m-ai lovit unde mă doare/Şi mă doare inima, numai din cauza ta. Doamne cât ţi-aş multumi/Dacă ai face numai zi/Si să nu mai fie noapte/Că mor de singurătate. Dacă o arzi în engleză, vei prelua din înţelepciunea hiltoniană I can make it nice and naughty/Be the devil and angel too/Got a heart and soul and body/Let's see what this love can do.
• eşti un mare filosof? te dezgustă lumea dar intri pe messenger pentru a te autotortura? ai la avatar poze cu Amorphis? eşti uşor neonazist? Pentru tine avem la superofertă: sunt un pisi nebunatic; îmi fac băiţă, cine mă însoţeşte? luygy si annnabella13, daţi-mi un buzz când intraţi!
• noul trend este să aveţi statusul albastru, pentru că e cul şi dionisiac. Dacă nu aveţi bloguri pe care să le promovaţi, nu renunţaţi la ideea de albastru. Puteţi induce publicul în oroare cu linkuri în funcţia de starea voastră de spirit www.foamea.ro, www.ruptindoispe.ro, www.miesomnik.nani.ro, www.suntlaobila.go.ro
• şi pentru voi, toţi cei cu id-uri gen 4ver4u, dulcybabyhot, la cât mai multe statusuri gen: Zum ewigen Frieden, dubito ergo cogito, multa paucis. Eu cel puţin voi râde.

Acest articol este deocamdata un ciot. Şi nici nu e aşa amuzant. Nu prea îmi mai place ce scriu. Numai bine!