Saturday, February 17, 2007

Nostalgii şi draci

De astăzi inaugurăm categoria lacrimogenostalgică, unde nu vom aminti de perioada când Lepetit purta mărimea 36 şi putea atrage privirile unui mascul prin arătarea durligilor, ci se va discuta despre perioada liceului care se scurge încetişor dar sigur. Ca un memento pentru mine mai degrabă, veţi putea da peste subiecte precum: colegul care a spus că se sinucide dacă nu îi accept prietenia, nota 1 la geografie, cât de mult mă divinizează colegul de bancă, prietenia mea sinceră cu doamna bibliotecară, uniforma, revista clasei, chiulul în Bacardi/Tic-tac, crâşme care se întrec în stilul boem, covrigii şi cafeaua. Melancolia a fost generată de olimpiada de engleză, la care mă tot duc din clasa a cincea şi care în sfârşit mi-a adus anul trecut o finalitate mai bună decât o diplomă şi-o carte: şansa de a intra la o facultate de-amboulea.

Punctul doi. Când am draci şi nu pot să-i dezlănţui, ţuşti se pune nodul în gât şi nu-l pot desface decât dacă sparg o farfurie/ascult Peaches la maxim/mă uit la scena cu creierul din Pi/îmi imaginez că Thom Yorke e soţul meu şi eu îl înşel nesăbuit şi pur fizic cu Jude Law. Eh, astăzi mai nici una din variante nu a mers şi mai mai să comit un fapt nedemn. Am ieşit cu bellissima Andreea la o cafea, să-mi mai spună de facultăţi, yeah right, de parcă n-ar fi atâtea cutre de bârfit. Sâmbătă seara şi studenţii cu duiumul acasă, găseşte loc în barul cucului. Ne-am adus aminte de existenţa lui Retro Cafe, un fel de Lăptărie unde se duc culii să demonstreze că au ajuns şi în Piatra Gravis şi Vans. În acest loc lumea crede că ascultă muzică bună dacă ştiu versurile de la The Calling şi susţin cu convingere că Hell a fost o piesă bună. Ce mai, prea buni. Din partea mea pentru voi toţi culilor, pentru chelneriţa retro cu tenişi din Leonardo şi coafură numai bună de stricat şi mai ales pentru tine, nenea, care te crezi Junkyard şi culăciunea nu te-a lăsat să fii politicos, (aici am stat zece minute să mă gândesc ce să le urez, mai ales ca am vrut să zic m*** şi nu ştiu dacă să cenzurez, am cenzurat, ce pudică), fuc iu.

Al doilea paragraf e cam neclar, dar eu m-am descărcat. Numa' bine.

5 comments:

Anonymous said...

Cum a fost la olimpiada? Am vazut subiectele la voi si mi s-au parut enervante, cel putin scrisoarea a fost yuck!.

Si da, nu esti singura care face planuri de a ucide chelnerita din Retro.. pana si eu am ajuns la concluzia asta. Si eu nu frecventez Retro de obicei (my one true love ramane totusi Mariachi :) ).

le petit mouton said...

Pe mine m-a enervat in mod special asezarea propozitiilor in paragraf-e un exercitiu care nu demonstreaza nimic.aici am pierdut 5 puncte din start. Scrisoarea a fost totusi in ordine fata de alti ani, cand ne baraiau intr-una cu letters of complaint.

Mariachi is indeed a place to love. :)

Anonymous said...

ce urat sa-l inseli pe Thom Yorke (mai ales cu vanitosul ala!), e asa simpatic :)

andr33a said...

daca vre-unul din voi va avea proasta inspiratie sa mearga in retro, nu uitati sa va aduceti si scaun de acasa :))) prietenii stiu de ce :p

Monica said...

razi tu razi, dar perioada ca liceul nu mai e pe lumea asta. iti spune o iapa batrana treaba asta. uina care a plans de sarea marinelu' pe ea la ultima ora de dirigentie si care s-a dus tremurand la intalnirea de 10 ani. Na, choke on it de emotie! mai povestesti tu, peste 3-4 luni, daaaa?