Le petit mouton

A. tuşea aseară ca o barcă cu motor şi eu râdeam printre perne aducându-mi aminte de reclama de la paxeladine. După trei ore de mers cu barca, am început să mă gândesc foarte serios la reclamă.

Pe tren acasă un cuplu a avut bunăvoinţa să mă-ngreţoşeze de public displays of affection. Nu pentru că am avut prim plan de şunci şi chiloţi cu cireşe, ci pentru că în momentul în care dihorul mascul s-a ridicat să se uşureze, dihorul femelă i-a zis psssst! să nu stai mult. Pssst?

Nepotul meu de şase ani m-a sunat să mă-ntrebe ce înseamnă metamorfoză, că văzuse la desene animate. Nu ştiu dacă e dubios faptul că sunt tratată ca un dicţionar ambulant (mai am prin mobil mesaje de la zaiţ buhi ce înseamnă a detracta/a detraca?) sau faptul că desenele animate s-au schimbat considerabil.

Mai am o durere, dar o să scriu separat.

Labels: ce trist, e grav

Labels: a revenit poetesa

daca trece o zi fara sa ma enerveze ceva, nu imi implinesc natura. pe lista de astazi fruntase sunt cele 18 ore nedormite, nenorocitul ala cu ochi migdalati si gene lungi care nu a coborat o data cu mine in dristor, plasele impotriva tantarilor caci nu pot scoate si eu capul afara pe geam, gagicile cu craci pana-n gat, lipsa diacriticelor, scara blocului care miroase a gainat, povestirile lui hemingway, faptul c-am vrut sa va povestesc de vanzatorul de la hippie hippie shake dar imi fu lene si posturile lipsite de relevanta pe care vi le tot servesc.

in alta ordine de idei, in ce nuvela a scris tolstoi despre moarte clinica? ma intereseaza profund si va doresc numai bine :)

Se petrec lucruri în oraş de o dubioşenie crasă şi mie la horoscop îmi zice că am detectivismul în sânge, deci am notat în carneţel cele ce urmează. Scriind cuvântul carneţel mi s-a făcut poftă de carne, gen biftec aşa, vouă nu? De la capăt cu liniuţă:

- la bibliotecă toate cărţile lui nietzsche erau puse de-a-ndoaselea, cotoarele înspre raft, înţelegeţi? o profanare mai ceva ca-n ziua când nişte satanişti au făcut cerere la primărie să li se cedeze biserica Sfântu Ioan Domnesc, suspectez apariţia unei secte walpurgice (recunoaşteţi cuvântul din dilemateca?)

- pe strada 22 decembrie stă un nostalgic revoluţionar care lipeşte săptămânal pe geamul de la balcon postere cu fuck you românia, articole despre mineriadă, necrologuri, ce mai, un deliciu. săptămâna asta renovează dar tot a agăţat portretul lui che guevara, cântăreţul ăla, îl ştiţi.

-nenea Jănel care ne-a pus faianţă şi pe care tata îl aminteşte ocazional numindu-l netrebnicul alcoolist care mi-a distrus bucătăria bea astăzi la paradiso un nectar.

-barul paradiso e undeva la colţ de cartier şi de fiecare dată când trec pe acolo îmi aduc aminte de el paraíso en la otra esquina a lui llosa, o carte tare bună, aş reciti cu drag.

- ema şi-a băut cafeaua la mine şi şi-a spălat ceaşca, în condiţiile în care suferă de chiuvetofobie

Labels: i must find the perfect spoon, Vadim-amicul meu de pahar

Am terminat victorienii, m-am mutat pe povestiri marqueziene, ascult piazzolla cu draperia trasă, am văzut obaba care nu mi-a plăcut mai mult decât magnolia care nu mi-a plăcut mai mult decât a bout de souffle care nu ştiu dacă o să-mi placă mai mult decât 400 blows, blugii mei sunt mărimea xs, mă dau cu rimel deşi ies doar la o bere şi mi se tresare că existenţa mea e drăgălaşă.

Labels: dubios

Fără pic de deferenţă şi delicateţe, zaiţ mi-a lăsat scris pe un post-it pe frigider "Mierlingo, am de mărturisit/Blogul tău e ruginit/Zic să-l dai cu vaselină/Vreau să cânţi la mandolină/Toată ziua dau refresh/Mult gunoi mai ai sub preş".
Cam jenant, zaiţ.

Mutându-mi atenţia spre cititori mai de vază (chinezească), trebuie să vă aduc la cunoştinţă că mă pregătesc fiziceşte şi spiritualiceşte pentru o experienţă transcendentală care-mi solicită timp şi minute de mobil. M-au prins nouăşpe primăveri şi eu nu m-am urcat niciodată pe Ceahlău, aşa că mă gândeam că dacă mâine poimâine crăp şi ajung în raiul comuniştilor, nu o să am ce vorbi cu Sadoveanu. De dragul unei conversaţii fructuoase cu sus-numitul, această excursie este imperioasă.

Sunt trei posibilităţi de a urca pe Ceahlău. Unu, cel mai adesea auzit de pe la prietenii mei beţivani-urci nerăbdător să goleşti tot alcoolul din ghiozdan, ajungi la Dochia, intri în comă, îţi revii după trei zile şi cobori. Doi, auzită pe la intelectuali- urci într-o tăcere funerară, te faci una cu muntele mistic şi te întorci într-o călduroasă primordialitate. Pe a treia nu o ştiu, de aia mă şi duc.

Până se face vremea plecării, căci trebuie să mă purific şi să mă exfoliez, mă pun bine pe lângă madam ema ( corason, eşti soarele meu!) întrucât ea are papuci de urcat pe munte şi eu sunt de părere că dacă vreau să mă cunun cu natura, trebuie să respect vorba something old, something new, something borrowed, something blue.

Şi zaiţ, noi ne vom mai auzi la transhumanţă, când am să-ţi aduc nişte mizel şi-am să zic că ce ştii tu, e greu să fii la înălţime.

Labels: ema pisichera, i must find the perfect spoon, who is this zaiţ person

Bun, mi-am propus să mă uit la muuuulte filme să umplu un gol care chiorăie de mult. Dimineaţa mă uit la ce a fost de prin '90 încoace, după-amiaza la vechituri şi las nopţile pentru digerări sănătoase. Chiar m-a coafat programul, cum scriu noaptea frumuşel impresii neşlefuite despre tacones lejanos sau la dolce vita şi ziua următoare o iau de la capăt flămândă. Până azi, când m-am metamorfozat în varză. După un terific şi pitoresc diarios de motocicleta (gael, dacă nu te visez la noapte voi fi foarte nefericită. cu sau fără haine, oricum te am pe dvd) şi după piatra de temelie a new-wave-ului jules et jim (cum am putut să nu-l văd până acum?), a trebuit să deschid cutia diavolului şi să bocesc anime style la cam aşa ceva. Muherea.

Labels: ce trist

Asnoapte m-am zvârcolit în pat de vinovăţie, întrucât ieri vorbeam cu o prietenă şi mi-a spus că nu ar suporta să treacă o zi fără să fi citit cincizeci de pagini din Război şi pace. Eu am zâmbit forţat şi drept rezultat asnoapte am visat că Sarah Woodruff, iubita locotenentului francez carevasăzică, mă alerga prin păduri şi mă ameninţa cu boneta, eu crezând în naivitatea mea că are boneta diavolului (nu voi trece acest vis in topul viselor ciudate, juro). În orice caz, toate energiile negative s-au deşănţat asnoapte şi în această dimineaţă sălăsluieşte tchi-ul pozitiv. Am aşteptat cu nerăbdare să plece mama, am pus de-o amăgitoare inka şi-am început să cotrobăi prin reviste de-un film de văzut. Iubesc revistele azvârlite peste tot, iubesc dezordinea! Şi de ce exclami? Cât s-a răcit inka, am tras o fugă după Dilema şi-am avut revelaţia că n-am văzut Obaba. E pe drum.

Deşi am făcut cu zaiţ incantaţii de vreme urâtă la mare, acum nu ne mai pasă. şi la noi e senin. Esenin.

Labels: dubios, lui zait nu i-ar placea

Cu noutăţi care mi-au trepidat urechile



!!!-Myth Takes nu credeam că-s genul meu cu electrodance-ul lor, dar au un vibe optimist, săltăreţ, fun. Şi merg vara, când te pregăteşti să ieşi în oraş şi mai faci o schemă în oglindă.



Justice-† (Cross) tot electronica cu dance, sună foarte daft punk că deh, sunt franţuzi, au făcut mare senzaţie cu D.A.N.C.E., dar e un album pe care îl asculţi de vreo trei ori şi apoi îl bagi într-un dulap, neimpresionat.



LCD Soundsystem-Sound of silver dacă mi-au plăcut vreodată, m-am răzgîndit, întrucât s-au dat pe maimuţării indie



Modeselektor-Happy birthday foarte foarte bun albumul, la fel de bun ca Hello Mom! featuring-uri cu nume mari, băieţii au picat la ţanc. la release date se spune că apare pe 11 septembrie, deci am furat eu prea repede? ia vedeţi dacă puteţi să furaţi şi voi.



Battles-Mirrored (aici am corectat) după cum spunea un prea guru domn, nu tot ce-i warp se mănâncă. Battles mi se par nişte bărbaţi pe care-i strâng chiloţii şi care s-au dus în boxă să bată niţeluş la tobe.



Unkle-War stories corect, sună diferit faţă de cum s-a consacrat. Dar să vă văd că îi rezistaţi lui Mayday sau lui Hold my hand sau că nu iese revoltatul/suferindul rocker la featuringurile cu Ian Astbury. Să vă duceţi la delta music fest, chiar dacă o să vă cam jecmănească la buzunar.



Secret Mommy-Plays aş putea spune şi despre aceştia că s-au dus să înregistreze cu chiloţii prea strâmţi, dar în momentul în care adaug că sunt experimental şi glitch, parcă îi iert. E de ascultat, în orice caz.



Mai sunt, dar mi-e lene şi nici n-aş vrea să vină în brigadă spamul.

Azi-noapte zaiţ mânuia de zor astrolabul şi telescopul, deşi ploua tumultuos şi nu era nici un petic de cer senin. Deci am lăsat-o pe Grey să împletească singură şi am întrebat pe zaiţ dacă vede absurditatea acţiunilor sale. Nu mi-a răspuns preţ de vreo zece secunde şi pe mine mă enervează să aştept, aşa că scuteşte-mă bre, cu benoclatul tău! te-au găsit gesturile romantico-savante! După cele zece secunde, zaiţ a pus astrolabul pe pervaz şi mi-a explicat o teorie pe care o coace, şi anume că stelele îşi fac de cap şi dau petreceri rave când cerul este acoperit de nori, adică atunci când noi nu le vedem. Am pocnit de râs şi zaiţ s-a supărat foc, ameninţându-mă că va povesti tuturor episodul cu coculeana, ce-ai crescut.

Nu m-am simţit nici vinovată nici ameninţată, pentru că şi eu am dileme de care zaiţ îşi bate joc cu obrazul gros, parol. De exemplu, ce se face un om care e singur din fire şi câştigă la nu ştiu ce promoţie un weekend de vis în doi? Se duce cu un prieten inventat? Cere contravaloarea în bani? Se poate duce singur? Cu mama?

În mod evident, în acest post mă cam alint.

Labels: e grav, who is this zaiţ person

Pe lumea asta nimica-nimica nu este mai amuzant decât lirica adâncă şi răscolitoare a lui puia scris cu igrec, dar eu nu scriu cu igrec că dacă îşi dă google nu vreau să ştie că eu mă ţin de maţe când râd la versurile lui, pentru că are ochi frumoşi şi ar trebui să existe o lege prin care oamenii cu ochi frumoşi să nu fie ofensaţi. În special domnişoarele roşcate cu ochi verzi, care sunt predispuse la ofense amplificate de paranoia şi care îşi croiesc apoi greu drumul în societate. Din acest paragraf veţi reţine doar că m-am făcut roşcată.

De dimineaţă m-am trezit cu gândul că mă comport cu părinţii mei ca un dictator absolut, mai puţin că nu am cultul personalităţii, tabloul ăla kitsch din clasa întâi a fost agăţat la iniţiativa lor. Dictatura mea se manifestă prin impunerea terorii vaaaaai, nu ţi-am pregătit nimic de mâncare! hai fac un borş acru, ce vrei?, prin dări ai bani? câţi să-ţi dau? şi prin supunere nelimitată, gen taica frânt de la muncă îşi stoarce ultima sevă şi se duce să-mi ia un 3 în 1 dacă îl rog. Ar fi cazul să mă simt prost? Ă, nu! Să facem un salt în timp şi să ne aducem aminte cum tata a strigat în tren după mine Miluţa, să fii fată cuminte! tocmai când trecea prin vagon o iubire din liceu. Of, tot drumul am stat cu ţolul în cap şi am citit, măcar am terminat Pivniţele Vaticanului, Gide ăsta e un şiret. Să ne aducem aminte de asemenea cum au sunat rudele rurale interesate de destinul meu academic, şi mama, fiindcă îi ardea cartoful pe aragaz, a răspuns că am intrat la Bucureşti la te-le-co-mu-ni-ca-ţii! Auzi la ea! (ah, nu v-am povestit probabil că mi-s studentă pe la nu ştiu ce comunicare, treburi futile) Şi deci gândul de azi-dimineaţă a fost spulberat.

Mă opresc fiindcă sunt greu de urmărit, adică eu reciteam şi nu înţelegeam, dar nu şterg pentru că asta sunt.

Labels: ce trist, i must find the perfect spoon, lui zaiţ i-ar plăcea