Găsesc că am început ziua bine

Asnoapte m-am zvârcolit în pat de vinovăţie, întrucât ieri vorbeam cu o prietenă şi mi-a spus că nu ar suporta să treacă o zi fără să fi citit cincizeci de pagini din Război şi pace. Eu am zâmbit forţat şi drept rezultat asnoapte am visat că Sarah Woodruff, iubita locotenentului francez carevasăzică, mă alerga prin păduri şi mă ameninţa cu boneta, eu crezând în naivitatea mea că are boneta diavolului (nu voi trece acest vis in topul viselor ciudate, juro). În orice caz, toate energiile negative s-au deşănţat asnoapte şi în această dimineaţă sălăsluieşte tchi-ul pozitiv. Am aşteptat cu nerăbdare să plece mama, am pus de-o amăgitoare inka şi-am început să cotrobăi prin reviste de-un film de văzut. Iubesc revistele azvârlite peste tot, iubesc dezordinea! Şi de ce exclami? Cât s-a răcit inka, am tras o fugă după Dilema şi-am avut revelaţia că n-am văzut Obaba. E pe drum.

Deşi am făcut cu zaiţ incantaţii de vreme urâtă la mare, acum nu ne mai pasă. şi la noi e senin. Esenin.

Noi unitati de masura

Pe cai capitaliste ma gasesc, tanjind cu dor si patima dupa vazduhurile mele crestate de munti, de rosu, de vant. Pe caile capitaliste, zilele se masoara in cantitatea de jeg adunata pe discheta demachianta, in zvacnirile picioarelor dupa urcatul si coboratul scarilor, in litrii de apa cumparati (azi a fost totusi o zi superba!), in numarul de oameni frumosi pe care-i intalnesti si pe care nu-i cunosti, in numarul de tigari fumate pentru a omori timpul, pentru ca tu faci timpul si nu viceversa.


ps1. a omora sau a omori? e o mare dilema...
ps2. nu ma aflu la calculatorul meu, daca suspinati dupa diacritice