Cu două zile înainte de salariu

Cu două zile înainte de salariu, sărăcia vine peste mine cu mațe ghiorlăind. Cardul mi-arată 5 lei amărâți pe care oricum nu pot să-i scot din bancomat și simt că și paznicul băncii mă compătimește când plec cu buzunarul gol. Caut prin cutiuța cu medicamente tichete de masă uitate cândva și scotocesc prin zecile de genți firimituri, pixuri, gume de mestecat.

Cu două zile înainte de salariu, regret excesele din perioada mea de belșug. Ce sens mai au acum toate ieșirile prin restaurante chinezești, ungurești, nepământești? De ce-oi mai fi pus o comandă pe Asos, nu-i plin deja dulapul de rufăraie? De ce beau bere Paulaner şi-mi trebuie musai în casă parmezan? Oricum toate s-au dus pe canalizare şi-n frigider cântă pare-mi-se un greiere. Ah, tentaţia să îmi sun un prieten - în cazul ăsta mama- e mare.

Stau pe reţelele de socializare pe invisible. Merg de la birou acasă şi de acasă la birou. Mi-e teamă că o să fiu invitată în oraş şi o să fiu nevoită să refuz. Hai măi, doar o bere! Dar eu ştiu că o bere nu e doar o bere, e şi un desert, poate şi o a doua bere, e o poveste luuuungă care mă obligă să iau un taxi şi taximestristul o să fie drăguţ şi o să mă simt obligată să las bacşiş.

Aşa că stau pitită cu maţele încâlcite, să mai treacă o zi, să mai treacă o zi.