La o oră de desen ni se dictau cele mai fermecător-de-fluide poveşti şi noi trebuia să le desenăm fără să ridicăm creionul de pe foaie.
Exact aşa mi se pare că e purtat spectatorul la Jardins en automne, film în regia lui Otar Iosseliani , proiectat astăzi la Institutul Francez. O poveste amuzantă, ironică, consistentă şi în final răscolitoare, nişte cadre de un hedonism pur, muzică jos pălăria, şi peste toate un regizor care m-a frapat prin originalitate şi prin atenţia neostentativă la detalii de orice natură. Bag mâna în foc pentru el.
1 comment:
oh, thanks ...
Post a Comment