Părerea mea despre Volta

Adică noul album al lui Bjork, fiindcă îmi place să-mi dau cu părerea la fel de mult cum îmi place să crănţăn bomboane.

Bon, adevărul e că primesc cu reticenţă albumele noi ale unor artişti-piatră de temelie pentru că, din moment ce nu mă trag de şireturi cu ei, nu ştiu ce bibilici le trece prin bibilică şi-i perverteşte de se pop-esc sau se indie-esc în exces. La albumul madamei, frica a fost din cauza lui Timbaland ăsta, omniscient şi omniprezent (repet la română, deci Timbălend ar fi narator heterodiegetic) însă din fericire, tot ce a făcut Moga-internaţionalul a fost să însereze niţel ritm sacadat acolo unde Bjork răgea de te lua fiorul. În rest, totul nou şi edgy, cum îi şade bine lui Bjork.

Înainte de a da google să nu mă fac de ruşine cu un review blasfemitor/blasfemic, am presupus că de videoclip se va bucura (ce clişeu) piesa Innocence, dar mult mai fain e că Bjorkina le propune fanilor să-i facă clip, oricum sigur s-ar fi găsit un fanatic pe youtube. Wanderlust e foarte bjork-esc, dueturile cu Antony Hegarty au un caracter solemn, apoteotic (Dull Flame of Desire) şi soft-emoţionant (My Juvenile) iar Declare Independence e violent, un neo-electro care bate, îndrăznesc să spun, înspre noise. Pneumonia şi Vertebrae by Vertebrae sună bine în dark-ambientul lor, but my personal favourite is I See Who You Are, o colaborare cu Min Xiao-Fen, deci avem de-a face cu o melodie chinezărită şi meşteşugită cu nişte versuri colosale.

Menţionez că am ascultat albumul doar de trei ori, părerea n-o să-mi rămână constantă. Să mă pardonaţi pentru romgleză şi eventual mai aruncaţi un ochi la fanul cel mare.