Wednesday, May 02, 2007

Lepetitmouton nu mai prezintă enteres

Pentru că devine paranoică.

Pentru că regretă c-a citit literatură română într-a opta şi-a noua şi acum nu mai ţine minte nici cât negru sub unghie. Abia astăzi m-o trăznit existenţa Bisisicăi, lua-o-ar moartea, c-am uitat de ea, aş fi putut face mare tamtam pe asemănări şi deosebiri între existenţele noastre precare. Am uitat ce se întâmplă în Enigma Otiliei, deşi nea Călinescu ăsta insistă pe originalitate şi el e un Balzac-wannabe în toată firea. Slavă cerului, pentru alte capodopere am indivizi în clasă care să-mi amintească ( o Emilia Răchitaru le-i-tă şi doi fraţi gemeni cu obiceiuri nesănătoase=memento pentru madam Papadat-Bengescu)

Pentru că i-au trebuit olimpiezi în clasa a doişpea, la ce i-o mai fi folosind de acuma Nozick şi Hayek, să-i spună bunul Dumnezeu sau boşcăii care hotărasc materia de olimpiezi. Dacă aveam deja diplome de naţionale, de ce m-am mai dus? Atenţie, puradei care citiţi, voi da sfatul vieţii, deci ciuliţi ochiul: activităţile extraşcolare ( cambridge, olimpiade, carnet de şofer, schimburi de experienţă) se fac până într-a doişpea. Fireşte, dacă e să îmi exprim părerea pe-o coordonată idealist-radicală, clasa a doişpea ar trebui făcută de două ori, o dată pentru formare social-culturală (unde-şi bagă coada frumuşel obiectul filosofie, pe lângă alte delicii gen literatura universală) şi o dată spre calmarea monştrilor din învăţamânt învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi care insistă să testeze capacităţi de memorare şi nu de comunicare.

Pentru că nu mai este amuzantă şi se screme.

Pentru că e previzibilă. Deja pot să vă aduc la cunoştinţă momentele esenţiale ale viitorului meu: bruxelles-ziua mea-atestat-banchet-bac-admitere iulie-admitere septembrie.

Dacă aş putea, aş redirecţiona blogul ăsta, măcar până scap de ciufuţenie. Aş angaja un blog-sitter. Sau mi-aş vinde sufletul diavolului.

În încheiere şi apropo de nimic, eu nu sunt the Vama Veche kind of girl, vă rog dacă îmi împărtăşeşte cineva non-aderenţa să se pronunţe aici, because căci mă simt ultima euglenă din univers.

9 comments:

andr33a said...

uff, milli, chill :)
u remind me of myself when i was ur age :))) adik akuma un an :))
situ cum e, vii de la nationala si iti dai seama k ai a naibii de mult de inv :) dar lasa k o sa fie bine, u know :)

Cristina said...

Bucura-te de momentele esentiale ale viitorului tau, caci asa euglena cum esti, le ai in fata si nu in spate (aceste momente) si ele nu se mai repeta. Chiar daca s-ar repeta, ele nu ar mai avea acelasi farmec, pentru ca nu ai mai avea aceasta varsta.

hiacint said...

Bleah Vama veche, bleah Nozick ăla şi Hayek ălălalt, go for the classics! :D suntem cu tine în spirit, chiar fără enteres :-*

oompa said...

Da, intotdeauna ultimul an de "ceva" este si cel mai nesuferit.
Si nu te simti ultima euglena din Univers, caci nu esti! Ha! We're a pair now! (oare cum se inmultesc euglenele? Si de ce ma gandesc la asa ceva?)

Amoralul said...

Imi permit sa te contrazic.
Prezinta.

Cu complimente,

de ce? said...

:(

suzi said...

Draga Mouton,

Nu esti ultima euglena, sint o groaza de euglene si eugleni.

Sint unii care se duc din moda, care daca n-ar fi atit de oi si fara personalitate nici n-ar pune piciorul in Vama, altii care nu se duc dar spun c-au fost, altii carora li se pare ca cine stie ce Tierd si-si declara adeziunea fara sa cunoasca problema.
Este foarte bine ca nu esti vama type of girl, trast mi, sint o groaza de fraiere vama type of girl, care nu prezinta nici o sutime din interesul pe care il prezinti tu:)
Tu nu te lua dupa prosti bai draga:) ia-te dupa ce-ti spun io!:D

LeMouton said...

uuu, când mă trezesc cu atâtea îmbărbătări (io care pe vremuri eram o fomistă), simţ că am un rost pe lume :D

andree, noi suntem surori de suferinţă :))

cristina, m-aş bucura eu aşa dacă n-ar avea momentele astea aerul de "omg, totul depinde de ce fac acum"

hia, de la anu' classy mi-s, numa să nu-mi recomanzi să încep cu Platon, că ameţesc

oompa :(( cica prin diviziune longitudinală se iubesc euglenele...cam plictisitor, dar nu putem spune până nu încercăm

domnule amoral, mă simt onorată.

domnule de ce, de ce te întristezi, eu am văzut că te iubeşte femeile..

Şi Suzi, almighty Suzi, mulţămesc pentru clarificare, da' tu eşti the vama veche kind of girl? Şi în legătură cu detectiviciunea noastră, mai vezi ceva printre nori, ca să zic aşa? că eu nu

Cristina said...

Da, panica si "omg, totul depinde de ce fac acum" fac parte din farmecul momentului, oricum ai sa-ti dai seama intr-un final ca nu depinde totul de ce faci acum, toata se leaga de ceea ce faci in timp, nu pe o perioada de cateva luni sau un an, un drum se formeaza in mult mai mult timp, si unoeri chiar un drum clar format poate sa ia o cotitura neasteptata, nu stii decat ca schimbarea e singurul lucru sigur.