În rând cu lumea

Uameni buni, în procesul meu pregătitor de punere a pirostriilor ( 'Nezău ştie cu cine, că LGB a fugit cu o capră şi alter-ego Bibire e la dezalcoolizare, că s-a tot inhăitat cu diverşi sfatuitori de căsnicie), io vă anunţ că azi, îndrumată de maţul chiorăind, am gătit o supă. Şi-am luat o fidea de ceea nebună, lungăăă de sorbi la ea până rămâi fără aer, daca aş fi avut două guri făceam Doamna şi Vagabondu, zău.*Acum păstrăm un moment de linişte pentru cei care n-au părinţi să le gătească* Sanda Marin asta era tare plictisitoare, adormeam şi îmi curgea zăbala din gură când îi citeam reţetele aşa că am scos eu tăte condimentele din dulap şi-am pus. Niţeluş piper, niţeluş oregano, pătrunjel uscat, suc de roşii, parcă mi-a scăpat şi o lingură de uloi. N-am pus ceapă şi morcovi, că maţul n-ar fi avut răbdare, dar voi să faceţi cum zice popa, nu cum face. Acuma voi nu puteţi să vă aşteptaţi ca prima mea supă non-instant să iasă genială, ba chiar cu mâhnire în suflet recunosc că avea gust de supă de cantină. Cine era trimis de mama şi de tata vara să se joace cu puţa-n balta la Albatrosul Năvodari, va simţi acum pe limbă gustul inconfundabil.

De altfel, am amintiri abominabile cu tabarele din Năvodari, că n-am ieşit miss Delfin, Pescăruş, Salamandră si-a luat una de dansa pe Aţucar Moreno. Mi-au ucis copilaria.