Wednesday, March 28, 2007
Do you have the bug?
N-a văzut Piatra-Neamţu atâta trafic de la Paştele trecut. Bun meci, păcat că nu l-am văzut, doar l-am auzit, stau la trei străzi de stadion. M-am dus după pâine şi era să fiu ridicată pe sus de masculi purtători de veste galbene de plastic. Cine înţelege moda microbistă. Singurul lucru care-mi place este lumina puternică a nocturnei, face ziua lăbărţată. Da'mi place şi de nea' primar, bun reprezentant. Mâine numai despre asta o să vorbească al meu coleg de bancă. Mă duc să văd cine a dat golurile, nu vreau să mă prindă nepregătită. "România, România, ole, ole, ole". Lozinca. Claxoane. Smooth.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Vai de mine stimată domnişoară, dar cum v-a lăsat sufletul dv. bun ca iaurtul rece să presopuneţi despre mine că aş fi la dezacolizare, cînd eu săracu' nu pun picătură de alcol în gură... Tot timpu' îmi zice colegii "Hai bă Bibire, ia şi tu aici neşte bere d'asta Carlsbleg, mai lasă naibii iaurtu' ăla că ţi-a luat minţile". Da io nu şi nu, că pe mine berea mă blegeşte (poate de la asta i-o veni şi numele), de-mi vine sa mă culc după ce beau juma' de pahar. Pe cînd iaurtu' mă întăreşte, ia sa mănînc io trei păhăruţe d'alea cu fructe şi mă simt stăpînu' lumii. Vedeam demult desenele alea animate cu Papai marinaru' cum creştea vlaga'n el după ce 'nghiţea o conservă de spanac şi-mi ziceam că ce bine'ar fi să am şi io aşa un alement care să-mi dea putere. Şi dup'aia am descoperit iaurtu' aşa că de atunci cînd sînt obosit iau un iaurt şi mă întremez ca prin minune.
Şi-aşa domnişoară, îmi pare rău (da' nu chiar aşa tare) că v-a părăsit pretenul acela vertuos pe care-l aveaţi, berbecu' ăla care a plecat dup'o capră, da' sincer nu vă merita. Poate c-o să aceptaţi pretenia mea, că eu deja va socotesc pretena mea vertuoală, c-aşa am văzut că scrie-n dexionar despre cineva apropiat pe care nu l-ai văzut de-aproape ca să zic aşa. Şi că tot veni vorba, să vă mai zic de sfaturile matrimonioale pe care le-am primit de la nea' Stamate. Îl întrebai zilele trecute că cum tre' să fie femeea edeală, mă gîndii că sigur el tre' să ştie cel mai bine după atîta sperienţă de trai la comun cu cele cinci muieri pe care le-a ţinut. Da' el mi-a zis-o direct : "Băi Bibire, lasă firozofia pe capu' firozofilor, tu trebe să ştii un sigur lucru' : pe muierea edeală o cheamă Sandra Marin". Păi şi ce să fac nea' Stamate, să deschid cartea de telefoane, să sun toate fameliile Marin şi să cer să vorbesc cu Sandra ? Şi el a'nceput să rîdă : "Nu bă fraiere, io ziceam aşa la fegurat, adecă să fie un amestec de Sanda Marin (aia cu bucătăria), Andreea Marin (aia cu şamponu' de păr) şi Sandra Bran (americanca aia care e cea mai mare scriitoare din lume, de plînge toţi la cărţile ei). Deci bă, ia aminte, femeea tre' să fie gospodină, frumoasă şi povestitoare." Şi-aici iar am zis io, cum aşa nea' Stamate, ce treabă au poveştile în căznicie ? Pe el iar l-a apucat rîsu' de cît de neşteutor sînt eu : "Bă Bibire, păi tu nu ştii că bărbatul tre' să rămînă copil toată veaţa şi să creadă în poveşti, altfel cum să mai înţeleagă el cînd îi spune muierea că nu mai poate trăi dacă nu-şi mai ia o pereche de pantofi pe care s-o pună alături de celelante o sută pe care le are deja ? Da' dacă femeea ştie să povestească frumos, atunci bărbatul îi ia şi bijuterii pe lîngă pantofi şi dup'aia tot el se simte mai fericit. Asta pînă cînd muierea o să vrea să-şi ia altceva şi atunci tre' să vină cu altă poveste şi mai frumoasă ca aia dinainte. Aşa că o femee care poa' să inventeze poveşti rămîne căsătorită, da' alta care nu mai poa' să îngaime nimic îşi pierde bărbatu' că l-a scăpat de sub vraja ei. Cică moda asta cu poveştile a pornit-o demult una numită Şmecherezada care i-a tot povestit lu' bărbasu vrute şi nevrute pînă n-au mai avut loc în casă de cele 1001 de perechi de pantofi ce s'adunaseră cît stătură ei la vrăjeli (că aveau şi pe vremea aia livrare la domeciliu, ce erau proşti?). Şi cică azi cea mai mare Şmecherezadă e oteveu', care bagă poveşti în serial de-i ţine pe toţi chiauni pînă spre dimineaţă şi a doua zi se duc să-şi ia pantofii la care se face reclamă, d'aia nu mai găseşti un pantof în tot oraşu' cînd e vreo poveste cu medici veolaţi şi aruncaţi de la etaj, da' care nu mor că scot aripile de sub halate si zboara ca porumbeii".
Şi-aşa stimată domnişoară, ia să mai ziceţi şi acum că nu primesc sfaturi bune. Că io mă uit la dv. si văd că aduceţi la faţă cu Andreea Marin, ştiţi să spuneţi poveşti (d'alea mai întunecate, că şi Sandra Bran aia cred că scrie despre vampiri, aşa cum îi zice şi numele) şi aţi luat-o încet-încet pe urmele Sandei Marin (da io sînt sigur că o să scrieţi o carte mai bună ca a ei, de o să vrea omu' să-şi facă mîncare numa' ca să vadă dacă povestea reţetei e adevărată). Aşa că io zic că dv. îndepliniţi creteriile pentru femeea edeală.
P.S: Ce m-am bucurat cînd am văzut titlu' cărţii pe care-o cetiţi, adecă Lolita ! Io n-am cetit-o, da sînt sigur că ştiu despre ce-i vorba. Cînd am început şi io să ma plimb pe enternet mă mai întîlneam cu unu şi altu şi la toţi le ziceam de cît de mult îmi plac iaurturile şi ei îmi răspundeau "LOL bă Bibire, LOL". Şi io nu-nţelegeam da mi-era ruşine să-i întreb, aşa că l-am întrebat pe Gugăl şi ăsta m-a trimis la Nichipercea (sau Uichipedea sau cum s-o numi ceclopedia aia) unde-am găsit că LOL ăsta e un fel de hlizeală americănească. Aşa că sigur cetiţi o carte despre una care stă tot timpul pe enternet şi rîde ca proasta-n tîrg, de i-a rămas porecla Lolita. Sper că o să vă mai descreţească fruntea că tot supărată păreţi, deşi tocmai citii că v-aţi calificat pentru Jocurile Olimpice la ingleză. Dacă vă dau la teveu să faceţi cu mîna de pe podium cînd cîntaţi imnu' !
Cu maxim respect,
Romeo Bibire
Supermarchet de iubire
Iubite domn Bibire,
Mii de gânduri năstruşnice m-au pălit în absenţa nevoastră. Cel mai adesea m-o micşunat că v-aţi găsit alt iaurţel şi pe mine m-aţi lăsat in frijider să expirez. D-apu într-o zi mă uitai în oglinjoară şi mă văzui frumoasă foc şi m-am gândit că n-aţi lăsa nevoastră o asemenea mândră. Bine, c-apoi imortalizări cu mine n-aveţi de unde să aveţi, că eu nu m-am arătat la faţă pe blog, da' când o veni vremea, primul o să fiţi.
Eu când văz cu cât sârg vă faceţi temele în legatură cu viitorul nostru mariaj, mă podidesc emoţiile şi-mi vine a întreba în stânga şi-n dreapta, cum să vă fiu mai mult pe plac. De zestre eu m-am apucat, sara nu mai mănânc ca să puteţi să-mi prindeţi oscioarele în braţele nevoastră puternice, ba chiar aş purta şi tocuri s-ajung la inima nevoastră. Acuma să nu credeţi că m-oi lega la jug cu dumneavostră, într-o famelie femeea are cohones şi barbatul trebe să tacă şi să facă.
Ş-apu, încă ceva, io te vreu pe dumneta şi nu pe nea Stamate, carevasăzică la noi în cuib mie să nu-mi veniţi cu moşnegi trăncănitori, care m-or prinde de mijloc în momentul când neata te-ai duce pân' la baie!
PS. Cărţulia e pură ficţiune, contează cum o adaptăm în veaţă. Aşa că să nu te faci vreun Humbert Humbert, ca nu mi-s nici eu vreo Lolită.
Cu suspine până la viitoarea dumneavoastră apariţie,
Iaurt Cumpărătoarea de Bibire
Post a Comment