Thursday, January 11, 2007

Eu mă duc la grădiniţă să mă fac o doctoriţă

Fiindcă sunt o oaie rebelă şi vreau să vă ţin cu sufletul la gură, n-am să vă expun aspectele neplăcute ale vizitei mele la medicul de familie, o cocoană nazistă, (staţi să caut dicţionarul) căreia i s-ar putea oricând spune Krahe cu umlaut pe a, Sackgasse, Gasometer sau chiar Eigelb.
Zău, chiar nu mă deranjează că în timpul unei consultaţii îi sună telefonul de trei ori! Am avut ocazia unică de a afla că există sonerie cu "ai, ai,ai,ai,ai,ai amor, ai mi morena de mi corason!"
Zău, chiar nu mă deranjează că atunci când aud sunetul salvator al ştampilelor, pacientul nu pleacă din cabinet, pentru că are de făcut vreo două confidenţe "Am băiat în Bucureşti, la Ase. E împlinit, are maşină."
Şi chiar nu mă deranjează când intră o madamă împieliţată şi încodiţată la ochi care o alintă pe cucoana doctor Cici, Lili sau Mimi şi trece în faţă. E important să ştiu că doamna doctor are viaţă socială intensă.
Dar mai presus de toate, trebuie să ştiţi că eu o consider pe doamna doctor o făptură mirifică, parcă prinde aripi de fiecare dată când scrie o trimitere. Ce chip angelic, când în fiecare seară pleacă încununată cu flori! Şi calculând după cutiile de bomboane, sigur e o dulce.

[Acest post a fost răutăcios. Candva voi plange de stadiul în care am ajuns.]

3 comments:

Le Grand Belier said...

Asa deci, LeMouton isi da jos blana moale si neagra (dedusa dupa culoarea sablonului, nu e o aluzie la pozitia in familie) de oaie, lasind sa se vada o blana aspra si gri de lup, iar apoi isi infige coltii verbali in posteriorul unei categorii profesionale care asa cum este invesmintata in halatele acelea albe se deosebeste de ingeri doar pentru ca nu are aripi si deci nu poate sa zboare. Da sigur, unii spun ca ei nu pot sa zboare pentru ca la decolare le-ar atirna prea greu metalul din buzunare, dar asta e o exagerare stiut fiind ca acum metalul e inlocuit peste tot de plastic. Dar vai, cum oaia se poate transforma in lup printr-o simpla miscare de garderoba, tot asa si purtatorii halatelor albe au dedesubtul acestora o piele umana si ca urmare au aceleasi preocupari banale legate de socializare pe care le intilnim la toti (si mai ales la toate) reprezentantii acestei specii. Iar o observatie atenta ne mai arata ca partea frumoasa (si citeodata rautacioasa) a speciei umane foloseste cantitati mari de flori si de dulciuri in scopuri care nu sint pe deplin elucidate, pentru ca unii zic ca maninca dulciurile si isi impodobeste casa cu flori, iar altii care se dau patiti zic ca invers, maninca florile si isi impodobeste casa cu dulciuri.

P.S. Dupa cum vezi nu poti scapa de metaforele cu intelesuri multiple care iti "gidila" urechile in cele mai neasteptate locuri, ceea ce ar trebui sa-ti dea de gindit daca nu cumva e vorba de o conspiratie impotriva ta. Am dedus pina acum ca pentru o femeie faptul ca stie sa faca ciorba este semnul ca a atins maturitatea matrimoniala si se poate casatori linistita, iar pentru un barbat acelasi prag e trecut in momentul in care are masina. Dar daca "e implinit" inseamna ca e (foarte) gras si nu se poate deplasa decit cu masina ? Oricum ar fi, un lucru e clar, femeile in calitatea lor de mame cu copii aflati la virsta casatoriei au tendinta sa vorbeasca intr-un limbaj secret plin de metafore pe care numai ele pot sa-l inteleaga pe deplin. S-ar zice ca schimba informatii despre niste posibile tranzactii avantajoase, poate niste asocieri de copii (pardon, am vrut sa zic companii) din care toti actionarii ar avea de cistigat.

LeMouton said...

Eu cred că mi-am găsit nănaşul, am să te poftesc cândva la un praznic.
Sper că tot ce ai dedus nu ţi-ai şi însuşit,n-aş vrea sa simt vreo dâră de culpabilitate că marele berbec crede în înţelepciuni orale adunate pe păşunea unei mioare ră(tă)cite...

Le Grand Belier said...

LeMouton, eu nu as socoti ca sintem nanasi sau fifinuti, sintem doar parteneri de discutii, adica incercam sa descifram impreuna tainele ascunse ale naturii umane si in acelasi timp mai schimbam o reteta-doua de bucatarie clasica sau sentimentala (adica aia a relatiilor interumane).

Sintem pe un blog, mai discutam, mai glumim, mai aplicam ulterior in viata (optional) ce deducem din comportamentul celorlalte animalute cu care ne intilnim pe pasunile reale sau virtuale. Marele B. nu ia de bun absolut tot ce se spune pe bloguri pentru ca aici avem o realitate virtuala extrem de inselatoare (dar uneori si extrem de revelatoare), adica intilnim lupi in blana de oaie, oi in blana de lup, crocodili in piele de girafa, soareci in piele de elefanti si de altfel toate combinatiile animaliere posibile cu amendamentul ca exista si persoane care pot schimba mai multe blanuri (piei) fara sa lase sa se vada cea adevarata.

Deci nici o problema, ce e pe blog ramine pe blog. Iar mioarele ra(ta)cite nu se inseala intotdeauna, doar ca ar trebui sa creasca procentul de detasare fata de evenimentele mai putin placute din viata reala, pe care le introduce in reteta de producere a ierbii ce o ofera spre pasunat.