Dear radio, please bring my mother to life

Nu mai poate omul să înveţe zilele astea, e ceva de speriat. Te aşezi frumos la birou, aranjezi sculele didactice cu o meticulozitate a la Romanul adolescentului miop, meditezi, aeriseşti camera, parcă-parcă te năpădeşte o idee cu viteza sleioasă a unui melc, maine e şcoală şi tu n-ai scris o vacanţă întreagă eseul la filosofie, când te strigă mama...
În mod firesc, o ignori. Ori vrea să te certe că nu eşti şi tu un pic gospodină, ca fata vecinei "face şi ciorbă, mamă", ori vrea să-ţi povestească aventura ei din microbuz, de obicei prea economico-dramatică pentru gusturile mele. Însă factorul perturbator nu se lasă cu una cu două, nici cu nouăzeci şi nouă, şi îndrăzneşte să pătrundă în zona ta sacră, te prinde de brat, şi-ţi spune cu entuziasm:
-Hai să asculţi şi tu la radio! Este vorba de o fetiţă exact ca tine.
Nu te panichezi, chiar dacă nu ţi se mai spune fetiţă de la 8 ani, pentru ca nu e zi de Andreea Marin, şi la radio, ce e val, ca valu' trece. Te trage aproape de aparat şi te ţine într-o poziţie nemişcată, ca nu cumva să ratezi vreo replică cu zgomotul abuziv al ligamentelor. La Radio Romania Actualităţi se difuzează o piesă de teatru despre o fetita care iubea atât de mult dulciurile încat risca să se transforme într-o prăjitură cu gem.
Te cruceşti în gând dar imobilizarea te determină să asculţi în continuare. Personajul negativ din poveste este Prăjitura Diplomat, care hotăraşte ce prajitură va fi dusă la cofetarie, pentru a fi expusă şi degustată (aşadar prăjiturile nu vor să fie mâncate). Toate eclerele şi savarinele complotează împotriva Anei, fetiţa care-mi seamană. Ea cade in borcanul cu dulceata si devine prajitura, mai târziu cumparată chiar de bunicul ei. Ta,tam,tam, nuuuu, buniicuuule, nuuuu (viol gastronomic), Ana, trezeşte-te, ai avut un coşmar.
Morala acestei întâmplări nu e legată de cât eşti de dependent de dulciuri şi de ce chinuri infernale te aşteaptă în cofetărie (vorba americanului a moment on the lips, forever on the hips), ci mai degrabă de cât de bine îti prinde să mai asculţi din când în când o poveste.