am un muşuroi de furnici în casă

apar te miri de unde. se urcă pe lingura cu care amestec ceaiul. mă însoţesc în cadă când frec cu lufa toate prostiile din mintea mea. mă gâdilă pe vârful degetelor în timp ce mă uit la un film. uneori mă întreb, în toată naivitatea mea, dacă nu cumva o fi vreo vrajă, vreun rest de la un descântec. aşa s-ar explica de ce am început anul acesta mult mai rău ca tot 2011. alteori mă întreb dacă nu cumva vreun dumnezeu şi-a dat seama că-s tot mai mioapă şi insensibilă, şi vrea să mă facă să înţeleg, metaforic, că dau proporţii prea mari unor lucruri mărunte ca mine. alteori mă gândesc că pur şi simplu ar trebui să fac curăţenie. sunt în căutarea muşuroiului.