În acest post intenţionez să scriu tot ce-mi trece prin minte, chiar dacă las impresia că-s hiperlogografică

Eu am auzit că sunt cupluri care se uită la A Walk to Remember. Adică cum, nu e mai profitabil să se caute de păduchi? Eu aici nu mă chinui să fiu amuzantă, chinul merită irosit în trei locuri pe care nu le voi menţiona, căci aţi zice că sunt scârboasă şi aşa risc să nu îmi mai găsesc un iubit prin intermediul blogului. Dar o astfel de etapă feciorelnică trebuie sărită în închegarea unei relaţii. Oare un băiat normal la cap ar accepta să se uite, trebuie să cercetez pe cea mai bună bază de date, haifaiv, acolo unde oamenii îi zic mortului condoleanţe. Desigur şi revenind, de aici nu concluzionăm că ardem etape şi sărim direct la zgâlţâială. Un film tot trebuie văzut împreună, pentru a observa dacă partenerul se scarpină ca un frustrat/găseşte un motiv să te atingă(pandele! mi-e fricăăă)/râde ca un bou. Mi se pare că mi-am vulgarizat blogul, e foarte posibil. Am să dau seamă la judecata de apoi. Cu j mare.

Acum la radio cânta o populară Hai, hai, muier rău. Şi eu nu am prins rostul. Mama s-a mâhnit, m-a căutat la ureche şi a zis că zice hai hai, nu e rău. Acest lucru îmi aminteşte de copilăria mea non-poliglotă, cand cântam:

Ai feci i lăvi du CASA BLANCA

Ai feci i lăvi du SEI GUDBAAAAI

Sau

Catnaijo, i bin meri lon taim go

Sau

Ainţ vai poliţai, drai fir grenadir!

Sau

Put mi ap, put mi daun, put ma beibe ol ăraund!

Mai era ceva cu şarap, dar chiar nu mai ţin minte, în bibilica mea s-au înregistrat mai bine replicile de pe discurile cu poveşti "Alo, florăria Codlea?"" Nu, e o greşeală." "Dar n-ai vrea totuşi să ne împăcăm?". Ambiguizarea este primul pas către înstrăinare.

Se apropie şfârşitul şcolii şi la noi în clasă se fac profeţii profesionale. În proiecţia a două gaiţe sucite, voi deveni vânzătoare într-o librărie, o meserie strălucită, vă zic, dacă luăm în considerare că mulţi vor sfârşi ca şoferi pe tir, picoliţe, sinucigaşi rataţi, condamnaţi la Jilava.

V-aş mai spune una-alta, dar iată ceasul arată ora 23:52, am scos trei viermi din trei cireşe, fructele mele preferate sunt: 1. vişine 2.pepeni 3. grefe, am slăbit două kile după ce am leorcăit otrava ceea, rochia mea de banchet e ca o ridicare din umeri, barbu nu e aşa de fioros dacă foloseşti dicţionarul de neologisme, e necesar să mă spăl pe dinţi, Viaţădecâine e mieros cu mine şi nu îmi dau seama de ce, acesta e printre ultimele posturi, să nu plângem din nimic.

O poză cu mine şi LeGrandBelier în fundal, pe vremea când ne iubeam şi mie mi se depărtau ochii de fericire:

În atenţia iubitoarelor de frumos

din Piatra-Neamţ. Vânzătorii frumoşi de la Altex au fost transferaţi din clădirea complexului comunisto-ia-să-punem-nişte-pevece-să-pară-ultramodern Petrodava în marele magazin Altex, vizavi Hotel Ceahlău, grandios hotel de lux, unde se cazează numa' vedete gen 3mortuaest. Vânzătorii care au rămas în Petrodava au fost atinşi de molima sunt-însurat-beau-bere-am-o-buuuurtă-mă-dau-la-fete-de-17-ani. Transferaţii au miros de absolvenţi de Politehnică. Ei sunt atent selectaţi şi instruiţi pentru a nu deveni libidinoşi. Bat languros din gene şi-ţi pun apă în fierul de călcat, să vezi cât e de bun. Vânzătorii frumoşi de la Altex nu sunt

-vânzătorii de la Kenvelo, care îşi permit să pună mâna pe tine fiindca lasă impresia că orientarea lor sexuală este ambiguă
-vânzătorii de la Flanco, care te iau peste picior când vrei să cumperi acumulatori (vă rog repetaţi cacofonia de cinci ori)
-vânzătorii de la magazinul-fără-firmă-unde-preţul-se-afirmă, al căror vis e să plece la vară în Italia

Supăratul din Piatra-Neamţ

Geniu urban? Analfabet cu cariocă-n mâna? Cel mai mare mister din urbea noastră...

Învăţături

De prea multă vreme ajungeţi pe blogul meu căutând "statusuri amuzante", ceea ce mă determină să cred c-au intrat zilele umoristice în sac. Dar nu-i nimic, I come to the rescue şi dacă nu o să râdeţi, vă blestem să găsiţi un fir de păr în plăcinta/covrigul/cornul pe care îl veţi cumpăra. Pentru acest post m-am documentat ca un adevărat jurnalist din trei surse, am făcut tipologii de messengerişti, am studiat piaţa şi mi-am pus şosetele portocalii care-mi aduc inspiraţiune.

Pentru sezonul primăvară-vară 2007, firma Dă-i cu status, coţohârlo vă propune Contraste.

• eşti un urban veritabil? intri pe messenger pentru a face schimb de titluri de albume noi şi filme premiate la festivaluri obscure? trimiţi linkuri de saituri underground? ai poze la avatar cu tine acoperit de o mână, un cot, un papuc Osiris? îţi pui la status jocuri de cuvinte, versuri deştepte, ne dai peste cap cu un "mahal kita tai" sau cu o vorbă latinească? Totuşi nu eşti amuzant şi ai apelat la firma noastră. Avem în stoc: eşti de belea, fetiţo! Dragoste înşelătoare, m-ai lovit unde mă doare/Şi mă doare inima, numai din cauza ta. Doamne cât ţi-aş multumi/Dacă ai face numai zi/Si să nu mai fie noapte/Că mor de singurătate. Dacă o arzi în engleză, vei prelua din înţelepciunea hiltoniană I can make it nice and naughty/Be the devil and angel too/Got a heart and soul and body/Let's see what this love can do.
• eşti un mare filosof? te dezgustă lumea dar intri pe messenger pentru a te autotortura? ai la avatar poze cu Amorphis? eşti uşor neonazist? Pentru tine avem la superofertă: sunt un pisi nebunatic; îmi fac băiţă, cine mă însoţeşte? luygy si annnabella13, daţi-mi un buzz când intraţi!
• noul trend este să aveţi statusul albastru, pentru că e cul şi dionisiac. Dacă nu aveţi bloguri pe care să le promovaţi, nu renunţaţi la ideea de albastru. Puteţi induce publicul în oroare cu linkuri în funcţia de starea voastră de spirit www.foamea.ro, www.ruptindoispe.ro, www.miesomnik.nani.ro, www.suntlaobila.go.ro
• şi pentru voi, toţi cei cu id-uri gen 4ver4u, dulcybabyhot, la cât mai multe statusuri gen: Zum ewigen Frieden, dubito ergo cogito, multa paucis. Eu cel puţin voi râde.

Acest articol este deocamdata un ciot. Şi nici nu e aşa amuzant. Nu prea îmi mai place ce scriu. Numai bine!

Temperamentul flegmatic

Iar m-am amărât. Atatea flegme pe trotuare că trebuie să fac salturi brotacice ca nu cumva să-mi împroprietăresc papucul cu vâscozităţi masculine. Vai, vai, vai, trebuie să stăpânesc feminista din mine pentru a expune obiectiv această problemă naţională. Răcelile, tabagismul şi consumul excesiv de alcool determină cetăţenii oraşului meu să îşi elimine mucozităţile expectorate în plină stradă, nemaiţinând cont de faptul că nu se află în starea naturală de merg-gol-mă-scarpin-râgâi-uga-uga ( 1-0 pentru Aristotel)

Screw it, I've got to spit it out ( veţi observa gluma subtilă). Uăi române, ascultă aici, nu, nu eşti la ora de educaţie a manierelor, şi eu mai rup o floare din parc dacă mi se pare frumoasă, dar chiar cât ai de gând să-ţi verşi scuipaţii pe noi? Eu-nţeleg, eşti un boşcău, crâşma din piaţă e-un mediu poluat, te arăţi bărbat întocmai cum păunul îşi arată penajul cu hhhhhhrrrrccccc hooorc ptiu, ţi-ai marcat măiestos teritoriul. Nu poţi să ţii purulenţa-n tine, n-ai şerveţele că nu-ţi mai ajung banii de L&M, aşa că dă-i bătăi, ia-te şi la întrecere cu alt pintenat,cântă, puiule, carpe diem. Eu-nţeleg, m-am dus la orele de psihologie, tu vrei să îţi demonstrezi temperamentul nepăsător, ţi se rupe de norme, reguli. Are Gigel o vorbă pentru tine.

Lucruri triste de Craciun

Dincolo de povestea fetitei cu chibrituri si de nemuritoarele stiri de la ora 5 unde o femeie si-a spanzurat concubinul cu-o pereche de ciorapi Mondex marimea 3, exista istorioare adevarate, transmise din gura-n gura care ma depresioneaza enorm, mai ales fiindca sunt de sezon.

Spre exemplu, sunt oameni pe lumea asta care opresc caldura pentru ca bradul lor sa reziste mai mult timp. Si fiindca e prea frig in camera respectiva, nu mai pasesc deloc in ea si uita si de bradut, de cadouri, de muzica bleaga a instalatiei. Apropo sau mai putin apropo, mi-a placut enorm articolul lui Bucurenci.

Eu nu inteleg majoritatea cuplurilor. Au un limbaj numai al lor si nu lasa vreun dictionar/ghid de conversatie strainilor, se unesc parca impotriva intregii umanitati si fac gesturi intre ei care, daca ajung la urechea intrusului, starnesc miscari religioase si ochi dati peste cap. Sa nu ma mai lungesc, iata cum isi face un cuplu cadouri: ea se duce la magazin, isi ia ceva, ii arata bonul iubitului si el ii da banii. Si viceversa. Si-so-e!

Va las, dragii mei, m-asteapta P P Negulescu, si mai incolo am intalnire cu gara.