Konkret

Uneori mă apucă o covârşitoare dorinţă de a tăia, de a spânzura şi de a ponegri până în pânzele albe. Dar astea nu sunt noutăţi pentru cititorii acestui blog antipatic, ce e proaspăt scos din cuptor e faptul c-am descoperit că în mine zace un soi de jurnalist deontolog, care aşteaptă să se întâmple un lucru înainte să vocifereze pe diverse teme. Astfel, dragii mei, trebuie să ştiţi că eu m-am dus la recrutare la doua organizaţii (vorbim despre voluntariate, call me Mother Theresa though i'd much rather prefer Guadalupe) şi pentru mult timp n-am primit nici un răspuns.

Dă şi-njur-o pe aia de la HR, pe marele boss, pe candidaţi, incepe să-ţi faci probleme, dacă nici la un amărât de voluntariat nu mă primesc eu cu ce îmi mai plătesc pâinea cea de toate zilele şi excesele de la Zara? Piaţa de muncă e foarte tristă, ăştia te tranşează, cum îmi stufoşesc cv-ul, vai de viaţa mea, am să şterg mesele la gregory's, văleu mor! Numai bine ce am primit răspuns de la amândouă că mă vor. De la primul nu pot să renunt, pentru că orele prestate se constituie ca practică pentru facultate, de la a doua nu renunţ nici să mor, învăţ chestiuni de PR (nu, nu cum să port mărgele) plus un tip acolo foarte drăguţ şşşşşşş că poate ne aude cineva.

Timp mai am doar de scărpinat în cot.

Veselia zilei de astăzi a fost mica socializare de la metrou, când o coleguţă m-a întrerupt din citit şi mi-a spus că de când a început facultatea m-a văzut cu botul numai în cărţi. Uh-la-la, las impresii oamenilor! Mă bucur că a ratat momentul când îmi făceam contur la unghii cu pixul.

Tristeţea zilei a fost refuzul lui zaiţ de a-mi pune la spălat nişte blugi, iar intru în perioada de boschetăreală. Există în Bucureşti spălătorii în stilul acesta?

She did not suffer from her geographic isolation

Azi noapte am visat c-a murit Andreea Marin. La modul cel mai serios, a fost unul dintre cele mai triste vise, intră in top imediat după frate-miu bucşit de copitele unui cal în timp ce se ducea să bată covoarele (respectând orarul de la bătător 15-17). De ce a trebuit s-o visez cu o seară înainte de marea mea nouă viaţă, nu ştiu, dar cred că o lume fără Andreea Marin ar fi tristă şi flămândă. Sau mai tristă şi mai flămândă.

De câteva zile bune mi-s în noua mea casă, încep să prind drag de camil ressu, dar mai ales de colţul meu, unde am încropit o noptieră turn din cărţi, dospită cu dileme vechi şi diverse măruntaie (ficaţi, plămâni, glande). Pe dumnezeu nu l-am prins de picior, mai degrabă de-un deget de la picior, rece şi jilav, dar când vorbim de divinitate nu mai avem pretenţii (uhm, totuşi, dacă se poate, doamne, fă să nu se mai uite dascălul ăla la mine ca la sulemenica, să-mi priască şi mie in rarele noastre întâlniri). Papucii din vitrina x au dispărut aşa că am făcut un compromis şi-am cumpărat nişte vulpaşini cum o să aibă probabil un procentaj de 85 la sută din populaţia unduietoare de şolduri (gay men included). Crâşma pe care o aveam eu în gând să-mi fie frumoasă şi călduroasă era Festival 39, dar de, aglomeraţie mare mon şer şi nu am acceptat şederea la nefumători întrucât numai cât am aruncat o privire şi am stricat preludiul unor tineri cu apucături sănătoase (chiar limonadă, fiilor?)

Acum de-ar fi să analizăm şi a treia dorinţă, băieţi deştepţi la facultate, trebuie să o luăm cu începutul acestei minunate zile de întâi octombrie. Am luat înţeleapta decizie de a merge pe jos din unirii până la universitate, eu n-am stare să aştept metroul, plus că tresare în mine nebănuita speranţă că o să apară un motociclist pe-un hurley şi-o să-mi zică hop in, missy. Bun. Şi-am mers îndeajuns încât să-mi stric bruma de păr pieptănat, am ajuns la universitate, figuri cunoscute nema, eu n-am dat examen, am intrat cu diplomă de olimpic. Sap eu sap până dau de stele-n groapă şi zăresc un domn consătean, moment în care mă fac roşie ca roşia. Cum să vă zic, acest nou coleg m-a zărit într-o ipostază deşucheată la plajă şi numai cât se uita la mine să-mi zică o vorbă îmi schimbam coloritul. Din fericire, nu e-n grupa mea.

În rest, fetiţe cu fundiţe, balerini şi skinny, de începea rochiţa mea neagră de la outwear să pălească. Profesorii mi s-au părut aerisiţi şi tineri. Aştept să mă înscriu la BCU.

Nu mai sunt bilete la Bonobo la Cărtureşti.

Dacă mă zăriţi pe stradă şi vi se pare că sunt eu, vă rog să mă scoateţi la o cafea.

Mulţumesc Yoli, ai pescuit blogul de la înec, după ce-am văzut că e catalogat "teen".

Când glumiţele nu-şi merită diminutivul

Se întâmplă într-o seară să ieşim cu un buchet de franţuzoi, fercheşi jâmanfişişişti uşor asimilaţi de cuva românească, ei studiind chimia anorganică la noi în ţară (?!). Bonsoir, bonsoir, comment ça va, mais parlez vous francais, ah, seulement un peu, o privire de ce frumoase sunt româncele, o privire de uite ce harrypotteri din partea mea, trois biers, merci! Când vorbesc la plural mă refer la mine şi la nimfele Andreea şi Irina, care sunt colegele mele de apartament şi care şi-au vândut sufletul, cu siguranţă, căci sunt frumoase foc şi deştepte brici. Dar despre ele vom dezvolta mult de acum înainte!

Vine berea, zâmbetele noastre devin stupidly cheesy, îi întrebăm de unde vin, ei ne răspund, noi habar n-avem, Irina a fost în Franţa, salvează-ne! , Andreea cu poliglotismul ei se descurcă, numai eu tac chitic între un francez care facea săpături în gura unei blonde şi un altul a cărui dilemă era Pall Mall sau Lucky Strike. Panică, meşerz, ce să le spun? Că am fost in Belgia şi cea mai lungă conversaţie a fost je voudrais une boite de bombons? Dă-i cu bere, să piară ruşinea, m-am liniştit eu. Ş-apoi a venit momentul. Blonda s-a descătuşat din ventuzele lui Napoleon şi a început să turuie în toate limbile lumii oh mah god, American girls love French guys!

Atât mi-a trebuit în frustrarea mea ca să dau cu bâta-n baltă- Well, that's not quite true, they're not all Olivier Martinez! The pain, the horror! M-au străfulgerat cu privirile şi cred că cel mai harrypotter avea să scoată un pumnal de sub masă şi să-mi taie nasul chinatown style. Hehe, m-am fofilat ca un şarpe şi-am ieşit afară să-l sun pe popa zaiţ să mă spovedesc. Am revenit după jumătate de oră şi oamenii vorbeau frumos despre muzică şi filme. As-tu vu De battre, mon coeur s'est arrêté?, el zice că nu, să mă panichez din nou? Lor le place Mika, moment când am dat toată berea pe gât şi-am întrebat qu'en pensez vous de Sarkozy?