tuturor expaţilor care vin la noi în ţară, se prind de noi ca scaiul, au mâinile calde şi apoi pleacă, muie!

mai întâi a fost Sover, care acum şi-a luat motocicletă, cântă într-un cor polonez şi bea zubrowka cu d-alde Edâta, Malgorzata, Agata, Agnieşka.

acum il s'agit de Huseyin, turc sosit în ţară după obiceiul strămoşilor lui, să ne cucerească femeile şi să plece.

Hus a fost Jean Paul Sartre în Militari. Şi după două pahare de rakî, a fost Charles Bukowski. Hus ne vorbea despre libertatea minţii, s-a suit într-un autocar Ortadogu şi s-a dus după visul lui.

Nici trei chintale de aur turcesc nu ni l-ar putea înlocui. Nici blugi. Nici Tarkan. Nici baclavale. Nici şaorme.

Şâcâdâm.

Şimdi Hüseyin, Türk atalarının ülkede onun alışkanlığı sonra geldi s'agit, bize kadınlar fethetmek ve bırakalım.

Hus Jean Paul Sartre askeri vardı. Rakı iki bardak, sonra Charles Bukowski oldu. Hus aklımızda özgürlüğü hakkında bir çalıştırıcı Ortadoğu uygun konuştum ve hayali peşinden gitti.

Biz yerini verebilir altın Ne Türkiye üç quintals. No jeans. No Tarkan. No baclavale. No şaorme. Sürekli.