când eram eu tânără și venisem în București, un om s-a milostivit de mine și mi-a făcut turul orașului. Atunci, om cu vise, am ochit o clădire care mi se părea foarte frumoasă și mi-am zis că acolo o să mă mut. Ulterior am aflat că era vorba de spitalul clinic de la Eroilor.
[țin doliu pentru tristor, fonchita e abandonată prin titan, dar ce bine se potrivesc cărțile în biblioteca de aici.]
(colega din pașcani poartă non stop la serviciu o căciulă de blană, un animal mort, îmi vine s-o iau la păruială, trebuie să mă abțin, adun frustrări, o acuz că pașcaniul e stat în stat ea zice că acolo s-a născut sadoveanu eu scot o flegmă comuniștii dracu. atâta eleganță)
