Prieteni!
aş vrea să scormonesc în mine cum scormoneam când eram mică într-un muşuroi de furnici cu un băţ.
aş vrea să dau în mine cum ar da un copil rău cu picoarele într-un câine aproape mort.
să curgă sânge, prieteni!
sunt în urmă cu 7 ore newyorkeze
şi-aş vrea foarte mult să mă pun în fund pe scările reci de la metrou.
să o suport pe doamna de azi-dimineaţă "uof, e sală de lectură-n metrou, domnişoară?"
fix în acel moment la mine-n carte o doamnă vărsa oliţa cu lichide nocturne în capul doamnei mele şi m-am bucurat. zaiţ când este în metrou îşi imaginează păsări care ciugulesc din capurile (da, capurile, nu capetele, oompa) pasagerilor.
Wednesday, February 25, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
Super Hitchcock!
bai, eu nu stiu procedura, dar personajele de pe blog au voie sa comenteze? super naratiune subiectiva
aha. zenobia cumva? :)
but of course; my second. la tine a cata oara e?
ciudat ca s a intamplat cand citeai zenobia, melania, acelasi lucru in tara stereotipurilor. unde mai pui ca e numele unei vrajitoare...
pai e cartea mea preferata. si am pierdut sirul. dar sa lasam. :)
si eu am fost lesinata dupa zenobia. eram clasa a 10-a cand a aparut la Humanitas. si a fost o trecere brutala de la fratii jderi la zenobia...
ma bucur ca te-am cunoscut. esti mai frumoasa decat credeam eu dupa ce te citeam :)
Post a Comment