optimism și cumpene

o, câte buruieni au apărut pe-aici, nimeni n-a mai plivit de lăstari și nimeni n-a mai adus o lumânare. nu-i nimic, nu-i nimic, cu atâtea buruieni nimeni n-o să mai vadă în curtea mea și eu o să-mi fac de cap și o să dau o petrecere orgiastică. Dar acum, elegant, vești despre mine.

Despre cumpăna dintre ani pot spune la fel de multe cât despre cumpăna pe un picior. N-am avut televizor, nici internet și ne-am uitat pâna la 12:00 la ceasul de la filtrul de cafea. Apoi n-am avut șampanie, dar am avut absint. Dar fiindcă n-am avut internet n-am știut că se bea cu apă și zahăr. Apoi am văzut artificiile din cartierul Militari - oameni cu o mână scoasă pe geam pârțâind un tub. În general a fost bine.

Anul 2009 o să fie anul în care o să mor sau o să trăiesc. Cert e că în drama mea existențialistă, sensibilă fiind, am acceptat să iau sub îngrijirea mea de la o colegă de birou două țestoase. Zilnic mă liniștesc cu gândul că dacă mor animalele, m-am făcut cu două scrumiere (cine a gustat glumița e prieten cu mine). Apropo de fumat, cred că am găsit o metodă bună de a mă lăsa - numele său e Kent Nanotek. Atât de scârboase, că ți se face lehamite.

Acum mi-s în sesiune. Am bătut recordul personal de a scrie despre Sărmanul Dionis și, la o distanță de un paragraf, despre ferestrele termopan. Cât e de permisivă semiotica! Țin minte că anul trecut spuneam în sesiune "sper să iau bursă". Anul ăsta zic "sper să rămân la buget". Și la anul cred că o să mor oricum și i-am lăsat literă de lege oompei să mă îngroape cu mare fast și fanfară în cimitirul Izvor, lângă cavoul lui unu' Roberto, să ajungă căldura reșoului de la el și la mine.

Cu succes înainte,
a voastră