Wednesday, December 10, 2008

despre petrecerea corpului, fericire postăvaru

aș vrea să dedic minutul de glorie de pe emțeve cititorului anonim, căzut pe câmpul magnetic în lupta crâncenă cu personalități virtuale.

----------------------------------------------------->acum am depășit momentul

ieri am fost la petrecerea de crăciun de la corporație. e bine să te duci la astfel de petreceri, în special pentru că mulți se îmbată în virtutea lui free drinks și tu savurezi pe margine cum oameni reci ca un sicriu mai pun mâna pe o bucă, mai saltă cămașa pe un meiniaito. Savuros ar fi fost, dacă nu m-aș fi cherchelit și eu cu niscaiva shoturi spirtoase, de am ajuns să fac declarații nu numai corporatiștilor, dar și fotografului și barmanilor, care toți semănau cu actori de duzină. Dar să n-o luăm pe anticipate cu povestea. Deși tematica petrecerii era ceva de genul classic with a twist, dintr-un motiv mai mult sau mai puțin rebelios, mesajul a ajuns la noi drept kitsch party, ceea ce am și făcut. Mi-am pus rochia neagră pe care o port la parastase (pe care le vânez, că-mi place coliva), niște ciorapi rupți, cercei pană de păun și ochelari de fiftisent. Am inclus aceste detalii pentru că știu că gândiți cu ochii minții.

Și apoi am așteptat să cadă prestigiul angajaților pe capete. Dar mă cam plictiseam. Așa că l-am luat la dans pe băiatul de la IT, care e băiat gigea și la masă are întotdeauna gogonele. Pentru gogonelele alea, l-aș face și cu un blues. De îndată ce am gândit acest gând, pac, tocmai ce a căzut în plasă un oareșicare băiat, care era atât de beat încât șchiopăta. Mulți au căzut astfel, batalioane, dar eu nu eram mai presus, căci am ajuns să-i spun domnișoarei Scrunchie din însemnarea de mai jos Iubesc Pașcaniul și pe tine la fel! De reținut este că și ea mă iubește pe mine și astfel totul e ciclic, trofic și cauzal. De dimineață, în bătaia nesimțită a soarelui în parcul Titan, mergeam agale spre Tristor cu rubedenia de seamă a lui zaiț, care purta în picioare niște căței. Eu târșâiam toacele pline de noroi. O potaie se ținea după noi. Mi-era frig prin găurile ciorapilor. Niște panarame. Am inclus o fotografie cu papucii-câine, cu potaia și labuțele-mi, pentru că deja ochii minții vi se închid încet, încet.

6 comments:

gigix said...

"...-->acum am depasit momentul"

hahaha :))))))))))))))))))))))))

mai mutoanco, ma aud vecinii, ce naiba!:)))

apai, ce le dai tu cochet la intors:)

gigix said...

si una off-topic, nu chiar intamplatoare:

http://i164.photobucket.com/albums/u10/benoitneveu/MOUTON20STYLC9.jpg

Anonymous said...

grrr... here

oompa said...

Aoleu, aia nu-s papuci-caine, aia sunt papuci-yeti si o sa visez urat la noapte din cauza lor, cand o sa-mi imaginez cum animalul da buzna in casa, imi fumeaza toate tigarile si-apoi ma spanzura de picioare pe balcon.

anonimatul salveaza cacatul said...

daca iti imaginezi ca m-ai dat gata cu afisarea (ne-voita) dar mandra pe emtiviu, ti'nseli moldovianco. sa fim noi sanatosi ca te anunt eu cand scoti capul din plictiseala. evident parerea imi apartine si in nici un caz nu consider ca ar trebui sa scrii la comanda, si nici macar imaginandu-ti ce mi-ar gadial mie pata galbena. drept urmare, da-i-nainte cu tupeu de shaormar si scrie tot ce-ti trece tie prin caPat.
si pentru a sugruma cercul suspectilor, si eventual a ma da de gol si poate chiar arata cu dejtul, pot spune ca n-am fost carnali...

le petit mouton said...

te-ngropam la botosani?