Ma che giorno!

Astăzi a fost o zi bombastică dar mi-e teamă că am băut prea mult cam mult destuuuul de mult pentru o exprimare literară. Suficient de mult, aş zice, din moment ce stau de 20 de minute la introducerea asta şi prefer să vorbesc cu rusofagul meu pe mesinger despre cum a avut un accident de maşină fiindcă vroia să se ducă în nu ştiu ce cafenea să citească sunt o babă comunistă. În acest sens, chiar cred că e vina lui Dan Lungu.

dar ziua mea bombastică nu are legătură nici cu rusofagul nici cu dan lungu nici cu faptul că pamela endersăn s-a dus la o petrecere în curu gol (îţi mulţumesc, metrou arhiplin!). Chestiune e că ne-am calificat la olimpiadele comunicării, doamne câţi participanţi boşorogi, ce se întâmplă, nene, e cernobîl? Zău aş vrea să vă spun mai multe dar rusofagul de pe mesinger mă amuză enorm, îmi povesteşte despre ICANN ce dracu e aia eu nu cunosc. Şi la olimpiade fu bine şi am făcut word of mouth, ca să zic aşa, şi sper să se învârtă noaptea asta în pat boşorogul ăla de la master care s-a uitat chiorâş la noi înainte să intrăm am ieşit dansând chiar borţun ne-a zis de bine dar nu mai zic altele că sunt superstiţioasă.

şi apoi a fost cnsc-ul care se traduce prin congresul naţional al studenţilor de la comunicare unde m-am convins că răduleasca e ceva de groază, adică mai de groază decât bucurenci aşa, că e femeie şi vedetă şi e peste tot şi efectiv nu-mi place şi la conferinţa asta a fost pur şi simplu ca o fată la pubertate care cere atenţie aş fi vrut să aud mai multe de campanii sociale nu despre ea şi campaniile ei sociale.

şi apoi am fost la serviciu, fiindcă am conştiinţă şi aş vrea să încasez banii pe muncă pe rapoarte pe hectare de pământ arat! şi acolo cineva mi-a apreciat treaba, un text amărât de altfel, şi am fost cumpărată cu o cutie de şucalată after eight.

şi apoi (ca la mentally challenged, şi apoi şi apoi şi apoi) am aruncat un ochi prin club a unde sociu, komartin şi alţii (ironie fina, simţi, sociule?) au discutat de experienţa lor ezoterică dar strict literară cu nişte suedezi, pentru detalii vizitaţi blogul lui sociu acum mai proaspăt mai nou în curând fără el! dar important e că şi el m-a cumpărat cu helen walsh şi cu o carte de pr. Şi pentru el n-am compus texte, ba cred că mai mult l-am încurcat.

în final am fost într-un bar cu wireless, am aflat rezultatele de la olimpiadă, am făcut dansul veseliei, ne-am dus să bem de bucurie, dar în alt bar, ce e wireless e arzător la buzunar, ce gând de calică, ne-am îmbătat de flămânzi ce eram şi pe strada novac când am ajuns unde stă un băiat revoltător de fain care e fix Val din Trei dinţi din faţă m-am hotărât să fiu mai sănătoasă, dar despre asta într-o ediţie viitoare.

gata am scris voi aţi înţeles?