She did not suffer from her geographic isolation

Azi noapte am visat c-a murit Andreea Marin. La modul cel mai serios, a fost unul dintre cele mai triste vise, intră in top imediat după frate-miu bucşit de copitele unui cal în timp ce se ducea să bată covoarele (respectând orarul de la bătător 15-17). De ce a trebuit s-o visez cu o seară înainte de marea mea nouă viaţă, nu ştiu, dar cred că o lume fără Andreea Marin ar fi tristă şi flămândă. Sau mai tristă şi mai flămândă.

De câteva zile bune mi-s în noua mea casă, încep să prind drag de camil ressu, dar mai ales de colţul meu, unde am încropit o noptieră turn din cărţi, dospită cu dileme vechi şi diverse măruntaie (ficaţi, plămâni, glande). Pe dumnezeu nu l-am prins de picior, mai degrabă de-un deget de la picior, rece şi jilav, dar când vorbim de divinitate nu mai avem pretenţii (uhm, totuşi, dacă se poate, doamne, fă să nu se mai uite dascălul ăla la mine ca la sulemenica, să-mi priască şi mie in rarele noastre întâlniri). Papucii din vitrina x au dispărut aşa că am făcut un compromis şi-am cumpărat nişte vulpaşini cum o să aibă probabil un procentaj de 85 la sută din populaţia unduietoare de şolduri (gay men included). Crâşma pe care o aveam eu în gând să-mi fie frumoasă şi călduroasă era Festival 39, dar de, aglomeraţie mare mon şer şi nu am acceptat şederea la nefumători întrucât numai cât am aruncat o privire şi am stricat preludiul unor tineri cu apucături sănătoase (chiar limonadă, fiilor?)

Acum de-ar fi să analizăm şi a treia dorinţă, băieţi deştepţi la facultate, trebuie să o luăm cu începutul acestei minunate zile de întâi octombrie. Am luat înţeleapta decizie de a merge pe jos din unirii până la universitate, eu n-am stare să aştept metroul, plus că tresare în mine nebănuita speranţă că o să apară un motociclist pe-un hurley şi-o să-mi zică hop in, missy. Bun. Şi-am mers îndeajuns încât să-mi stric bruma de păr pieptănat, am ajuns la universitate, figuri cunoscute nema, eu n-am dat examen, am intrat cu diplomă de olimpic. Sap eu sap până dau de stele-n groapă şi zăresc un domn consătean, moment în care mă fac roşie ca roşia. Cum să vă zic, acest nou coleg m-a zărit într-o ipostază deşucheată la plajă şi numai cât se uita la mine să-mi zică o vorbă îmi schimbam coloritul. Din fericire, nu e-n grupa mea.

În rest, fetiţe cu fundiţe, balerini şi skinny, de începea rochiţa mea neagră de la outwear să pălească. Profesorii mi s-au părut aerisiţi şi tineri. Aştept să mă înscriu la BCU.

Nu mai sunt bilete la Bonobo la Cărtureşti.

Dacă mă zăriţi pe stradă şi vi se pare că sunt eu, vă rog să mă scoateţi la o cafea.

Mulţumesc Yoli, ai pescuit blogul de la înec, după ce-am văzut că e catalogat "teen".