Sunday, September 23, 2007

Încet, încet, îmi iau la revedere

de la meleagurile mele. Al meu tată, fiorosul Câinelecarelatrănumuşcă îşi scoate muierismul la vedere şi mă strânge şi mă pupă şi oftează, îmi mai dă un ban făr' să ştie mama, îmi mai face promisiuni, învaţă pe de rost numărul meu de telefon, iar mă strânge, iar oftează. Mama, în schimb, şi-a ascuţit spiritul administrativ, face liste, scoate borcane, scrie sfaturi gospodăreşti, hai hai miluţa învaţă-te ordonată! Ce-i drept, sunt dezordonată şi-mi place la nebunie (mai jos vedem biroul meu în zilele bune), e o stare constructivă pentru mine, dar nu şi pentru colegele mele de apartament, sâmbăta parcă intră zâna curăţenie în ele şi le prizează. Aici notăm teama numărul unu, nu cea mai mare, convieţuirea.


Zilele acestea toate plimbările au un soi de aer de pelerinaj, rememorez întâmplări, dialoguri, oameni. Pe de o parte toate mi-s dragi, de o drăgălăşenie în stilul cişmigiu, pe de altă parte mă apasă o îngrădire care mă face să cred că abia acum învăţ arta mersului pe propriile picioare. Vai ce patetic am zis. Vă rog, iertare, învinuiesc schimbarea de cetăţenie cartierească, de la precistancă la dristoriană. Adică de la străzi molcome, parcuri cu băncuţe, pensionari care joacă table, gospodine care gătesc peşte si friptură de porc cu usturoi, puşti minimalişti drogaţi cu diazepam, cucoane bogate îmbrăcate prost, beţivani, bărbaţi de familie cu diplomat şi logan (dacă ar fi stat în bucureşti s-ar fi numit corporatişti), oameni spirituali ca mine şi zaiţ, toate şi toţi sub aripa protectoare a Maicii Precista (pentru care vitejii oraşului au ridicat două biserici), la probabil aceeaşi eterogenitate minus maica plus faptul că nu îmi pot identifica blocul fără reperul metrou-gura-de-aer-pe-care-scrie-teroristu-pe-aleea-asta-blocul-ăsta-ultima-scară. Aşa, atât zic, mai jos poze făcute cu o sculă proastă, a patra poză e casa iuliei hălăucescu, pictoriţă de profesie, eu acolo vreau să mor.




Vecinu ăsta are un afiş cu Livada de vişini, deci vreau!

Ne auzim, fără sentimentalisme povestite prost, juro.

4 comments:

Sabrina said...

welcome to the jungle! *sigh*

Anonymous said...

mult succes la facultate! :*

Mihai said...

sa inteleg ca nu s-a pus problema de stat la camin :)

le petit mouton said...

sarut-mânuşiţele, fetelor.
nu s-a pus, mişu, slifoşenia era mare.