Wednesday, September 05, 2007

Melchior şi Salomeea

-un pariu pierdut cu zaiţ-
Melchior şi Salomeea s-au întâlnit la magazin, el cumpăra pastă de dinţi cu efect 3d şi ea avea în coş pâine Pitar graham cu tărâţe, fidea în formă de dinozauri şi două 3în1. Pe parcursul poveştii vom realiza dacă achiziţiile lor le reflectă personalitatea dar în orice caz nu trebuie să îi judecăm dacă au căzut în plasa advertisingului fals(pleonasm) . Dacă cei doi s-ar fi întâlnit la cinema, povestea ar fi fost mult mai romantică, ea ar fi spus că primele ei cuvinte au fost New York Harold Tribune!, el i-ar fi vorbit despre bertolucci si marlon brando. Dacă cei doi s-ar fi întâlnit prin prieteni comuni, povestea ar fi avut substanţă, Agripina mi-a spus ca ai citit Cortázar, da, un pont citit în dilema veche, şi tu faci un studiu pe postumele lui eminescu? ah nu, eu îl citesc pe cărtărescu. Însă cei doi s-au întâlnit la magazin şi nu s-au risipit în pseudoconversaţii intelectuale şi poate că e mai bine aşa, pe cine interesează, dacă tu clefăi mâncarea şi sunt zile când uiţi să te dai cu deodorant.

Melchior şi Salomeea au ieşit din magazin, el negândindu-se la ceva anume, ea regretând că şi-a însuşit încă o sacoşă de plastic, în ea domnind o atitudine ecologică cu rădăcini sănătoase dar tulpini firave. Tu incotro o iei? Tăcerea a fost ruptă de Salomeea, in caz că vă întrebaţi, pentru că deşi ea nu deţine arta conversaţiei, e conştientă că din moment ce mergi lângă un om şi-i ştii cumpărăturile şi-i intuieşti numele (căci pe Melchior nu-l chema Melchior dar nu putem învinui nişte părinţi dresaţi de comunism că nu au intuit numele pe care îl ascunde odrasla lor în trăsăturile chipului) trebuie să fii îndeajuns de politicos încât să spui ceva, orice. Dintr-un motiv misterios, bărbaţii nu se prind de treaba asta şi apoi ne punem problema că suntem prea proaste sau plictisitoare ou mai gad trebuia să-mi pun decolteu. Nu ştiu, încotro undeva. Fireşte, pe nimeni nu ar coafa un răspuns atât de evaziv, dar Salomeea n-avea chef să meargă acasă aşa că l-a urmat pe Melchior, care avea un mers apăsat, de om slab cu buze subţiri. Dacă felul de a-şi folosi aparatul locomotor spune despre Melchior că e o persoană cu draci, trebuie să ştiţi şi că Melchior avea o figură de pirat şi sprâncene foarte arcuite care dezvăluiau o melancolie ocazională şi fără temei. Melchior credea că: BOR este o mascaradă; nu s-au făcut destule filme care să pună muzica în concordanţă cu tribulaţiile interioare ale personajelor; Roşia Montană nu va fi niciodată salvată.

Salomeei i s-a părut curios că Melchior avea doi dinţi albaştri şi cum nu avea dicţionarul lui Evseev la îndemână, singura explicaţie pe care a găsit-o a fost pesemne că nu are bluetooth. Observaţia Salomeei ne-ar putea indica faptul că e o femeie modernă şi uşor superficială. Adevărul este că Salomeea credea că: serialul Ed este mult mai bun decât Friends; în Iaşi poţi să-ţi creşti copiii frumos; mazărea n-are gust fără mărar. Mai mult decât atât, Salomeea nu credea în bisexualitate, cu o singură excepţie si anume orientarea socratică a lui Oscar Wilde, întrucât de la el i se trăgea numele.

Cei doi mergeau nu fără scop, ci cu un scop nerostit, ca atunci când printr-o simplă mutare a pixului îi spui persoanei de lângă tine că o iubeşti la disperare şi irecuperabil. Conversaţia continua în maniera mai sus amintită, Salomeea întrebând, Melchior răspunzând. Tu crezi în Dumnezeu? Numai în cuviosul Visarion şi-n Archimede. Înveţi pe undeva? Fac hermeneutică la Pufeşti. Ai fost vreodată în Provence? Doar până la colţ. Posibil să nu fi fost cea mai fructuoasă conversaţie, dar simplul schimb de cuvinte şi paşii cu ritm asemănător îi apropiase într-atât încât lumea de pe stradă se simţea magnetizată şi îi urma oarecum orbeşte, căci de văzut îi vedea. În mai puţin de jumătate de oră în spatele celor doi se făcuse un şir lung ca de caravană, bătrâni arătând nepoţilor, femei muşcându-şi buzele, bărbaţi cu mâinile în buzunar, precupeţe scăpând pietre selenare vin să vezi androginul şi ginandrul! Aşa credeau oamenii în ignoranţa lor şi i-au urmat preţ de câteva săptămâni, până când Melchior s-a oprit să se încheie la şiret. Salomeei i s-a părut din nou curios că în urechea lui Melchior era o buburuză de lemn şi-atunci s-a aplecat către urechea presupusă a fi defectă şi i-a şoptit i'll love you georgie boy till the day i die. Melchior s-a ridicat senin, erau prin piaţa Amzei, i-a prins două degete în mâna lui de pirat. Eu aici stau. Mi-a părut bine.

4 comments:

Anonymous said...

se pare ca lucrurile misto sunt de fapt consecinta unor pariuri pierdute. way to go, pascal!

le petit mouton said...

now thank you very much, invinuiesc si etapa de suicid a blogului

Vlad said...

frumos :)

lorelei said...

frumos, avand in vedere ca l-am citit in intregime, desi eram la o sala de net, plateam bani pe minut si ascultam andreea balan.