Thursday, July 26, 2007

O piatră-n buzunar (1)

Dacă-ţi lipeşti urechea de uşa casei mele, pereţii sună a gymnopediile lui satie.
Dacă-ţi lipeşti nasul de uşa casei mele, clanţa miroase a om, a mentă, a suc de roşii.

Eu nu m-am mai lipit de mult de uşa casei mele şi-atunci nu-i de mirare că ieri i-am spus casei mele noi acasă. Noua mea casă are chei pătrate şi mă zgârâie în coastă. Noua mea casă miroase a lemn, noua mea casă sună a frigider.

Dacă Piatra-Neamţ ar încăpea în buzunarul de la sarafan în fărâme,
i-aş lua cu mine pe Georges Perec şi pe Jack Nicholson, cu care m-am întâlnit ieri la coadă la poştă
aş îndesa strada ştefan cel mare şi casa iuliei hălăucescu
castanii de pe republicii
mirosul de ochiuri de duminică dimineaţa la blocurile vechi
sclipocirile bistriţei care cine ştie câte cadavre mai ascunde
gorgoazele din spatele blocului bă, nu mânca sunt pline de venin
cântecul copilăriei hoţule, noi suntem copii
bătutul mingii sub ameninţarea lui moş chirilă
salcia de la liceu
telefonul când sună
şi pe popa Chiţimuş Piatra-Neamţ e un oraş creştin

2 comments:

lorelei said...

popa chitimush....:-)))

LeMouton said...

las' ca stiu eu ca va place de el