Finito, no longer spălăcito

Iubiţilor! Scumpilor! Îmi saltă inima să vă regăsesc, chiar dacă cu ţâruita, iată un cuvânt superb. Începutul este ghei, recunosc, dar mă aflu în stadiul brut de eliberare din lanţul bacalaureatic, afară plouă şi nu pot să dansez în ploaie căci am o bătătură. Şi astfel, am găsit ca unică soluţie datul cu vorbe, lacunar, lacunar, căci până la rezultate şade în gâtlejul meu o durere mai adâncă decât aceea din ziua când am înghiţit doua mentos deodată.

Aşa că am să vorbesc despre futilităţi, cum ar fi faptul că imediat după filosofie, care a fost astăzi, am simţit nevoia masochistă de a-mi smulge sprâncenele profesionist, drept urmare m-am dus la coana cosmeticiana. De ce insist să ma duc la coana cosmeticiana nu ştiu, căci oricum nu îmi înţelege glumele gen cine ar fi crezut că o să plâng din cauza dumneavoastră? (glumiţă de adormit copiii, de altfel). Eh bon, şi astăzi am lăcrămat, mai că ai fi spus că nu am ştiut să fac eseul la Sartre, dar eu cred că m-am descurcat binicel, fiind iluminată de graţia divină. I-am servit aceeaşi glumiţă dar în altă formă, ea a rânjit niţeluş şi iote maman ce relaţie complexă avem! Însă durerea de astăzi a fost că tanti avea o caradaşcă în ureche pesemne, fiindcă eu i-am ordonat clar: sprâncene ascuţite de vulpiţă! dar mesajul a ajuns alterat. Schema de mai jos explică.

De asemenea, această zi mi-a dictat să-mi achiziţionez o oglinjoară kitschoasă cu care exersez legile fizicii, because căci încrederea în mine a sporit enorm de când îmi număr cu uşurinţă coastele şi pantalonii chică de pe mine.

Bă daţi în câini, lumea e mică.

Pe zilele ce urmează, dacă nu mă arunc în lac după un gânsac!