Monday, April 16, 2007
Wake up and smell the coffee
Mi-e greu sa scriu de la calculator strain, mai ales cu o rezolutie mare (baby, you've got to find yourself a computer geek), dar stiu ca suspinati adanc cand tot vedeti postul anterior, deci va spun. Ma intorsei cu mentiune si infima suma de 45 de lei, nu pot sa-mi cumpar nici un chilot, dar e bine de pus experienta la sivi. V-as fi facut cu mana de pe podiumul olimpic daca n-ar fi fost o atmosfera de marlanie, ce m-a determinat sa ma premiez in pas grabit. Resita a fost ceva foarte vag, diafan, pentru ca am fost intr-o zi in Timisoara de care m-am indragostit iremediabil. Aventurile, momentele jenante si ocheadele vi le povestesc acasa. In Bucuresti am sosit sambata seara si de atunci parca sunt intr-un continuu maraton, prinde 69, coboara aici, mai repede pe trecerea de pietoni, coborarea pe partea stanga, hai cu liftul...greu. Ghidare, masa, casa si machiaj mi-au oferit nimfele Andreea si Irina, niste frumoase si niste adorabile, de unde mai pui ca fac si cele mai bune sandvisuri cu branza Feta. Aseara furam la Bucurestii de altadata/Festival 39, tres joli et intime, ne-au pus Nouvelle Vague si chelnerul ne-a zambit cu larghete. Astazi ma gasiti prin Lipscani, Rosetti si pe la universitate. Cu bine.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Uf domnișoară, am stat tot timpu' numai pe sporteveu, că au băgat aștia vro cinșpe canale de poți să-ti petreci veața din concurs în concurs... Am tot sperat că o să dea olimpiada aia la care vă duserăți da' degeaba, că pentru ăștia de la teveu Reșita e ca un fel de reșou care parcă i-ar arde de s-ar apropia prea tare...Și la un moment dat chiar m-am supărat și i-am sunat pe ăia de la tevereu și am dat peste una înțepată care se făcea că nu-nțelege că dacă io plătesc abonament ei trebe să dea ce vreau io, nu ce-au ei chef...Am luat'o tare că de ce nu dau olimpiada de ingleză, ce ei filmează doar olimpiadele alea de peste mări și țări ca să arunce pe fereastra avionului banii poporului, da la Reșița nu se duc că nu le plac hotelurile d'acolo ? Iar aia ce s-a trezit să-mi răspundă ? Că cică ei dau doar olimpiadele sportive, iar ingleza nu e sport, da atunci i-am zis-o și io apăsat că ingleza e mai grea ca sportu' că eu decît să cetesc în ingleză mai bine dau ture de parc și i-am închis telefonu' în nas după ce am amenențat-o că o să mai vadă abonament de la mine cînd o să dea în derect olimpiada la ingleză.
Mă bucur totuși că v-au menționat și pe dv. la sfîrșitu' concursului. Sînt absolut sigur că v-au nedreptățit arbitrii și sînt la fel de sigur că erau ruși, că ăștia au ce au cu noi și cum ne prind la o olimpiadă cum se fac că se uită-n altă parte și nu ne dau punctele pe care le merităm (pe care le meritați am vrut să zic, pe mine m-ar bate la ingleză și-un copil de la grădiniță). Altfel ar fi stat lucrurile dacă puteam io să văd la televizor meciu' (că cred că a fost totuși meci, nu-i așa ?) și v-aș fi făcut galerie cu Jegspir 'ntr-o mînă și cu iaurtu'n alta... Am auzit că Jegspir ăsta e cel mai mare inglez din lume și ar scrie pese pe care le vinde la toate teatrele, ba chiar și la ăia de la Holu'ud care le fac filme ca să poa să cîștige o pîine și actorii și să aibe la ce sa plîngă femeele cînd se uită la teveu (că noi aștialalți plîngem cînd perd nătărăii ăia de la echipa de fotbal, da' nu lăsăm să ni se vadă lacremele, că cică e rușine). Am și io o carte de povești scrisă de Jegspir ăsta, că mama mi-a pus numele dupa poveștirea "Romeo si Lulieta" în care cică doi îndrăgostiți se iubeau tare de tot, da' nu-i lăsau fameliile n-pace că erau certate rău de tot de la avere sau cam așa ceva, poate de la împărțeala pămîntului ca la noi sau o fi avut doo butice la oraș care-și făceau concorență, mai știi... Tre neapărat să cetesc și io poveștea, că Lulieta aia aduce la nume cu Lolita din cartea ce-o ceteați mai devreme. Jegspir s-o fi enspirat și el de la dragostea de pe enternet, că cred că toată ziua cetește bloguri iar noaptea scrie povești după ele...
N-ar trebui să vă spun, da' am vrut să vă fac o surpreză cînd ați venit în București. Cum am cetit că treceți pe la universetate cum m-am și dus acolo și am stat pe scări c'o cutie de bomboane în mînă (v-aș fi luat bujori cum ați zis că vă place, da' sînt icolojist și nu vreau să dau bani la cremenalale alea de rup florile din pămînt și le vînd la tarabă ca pe ziare). Am stat și v-am așteptat și mă gîndeam că sînt în filmu' ăla franțozesc care mi-place mie cel mai mult "Marele blond cu un pantof negru", da de data asta era vorba de "Micuța brunetă cu un șiret galben" și-mi inchipuiam cum veniți așa îmbrăcată 'n negru ca trupele speceale de comandou, că tot vă place să comandați de parcă v-ați născut cu cizme-n picioare și cu calașnicovu' în mînă (da' trageți cu vorbe, nu cu gloanțe că vă e milă de lume). Însă n-ați venit, pesemne că v-ați dus în altă parte și a trebuit să dau bomboanele la nește copii și să-mi iau un iaurt ca măcar așa să simt că sînt cu dv.
P.S: Mi-a părut tare rău că ați zis că nu v-ați pus poza pe blog, că asta n'seamnă că tre' să dau jos ualpepăru de la calcolator și mai stăteam și io la taclale cu el cînd mîncam un iaurt. Io crezui că era a dv. poza aia în care vă amenințați păru' cu pedeapsa capitală, chestie ce mi-a adus aminte de povestea aia veche "Samsung si Dalida" cu alți doi îndrăgostiți în care el era rocăr și avea păru' lung și ea era panchistă rasă-n cap și l-a ras și pe el în somn, da din cauza asta el și-a pierdut talentu' și l-au dat afară din trupă, iar ea l-a părăsit și-atunci el și-a lăsat barbă și s-a făcut scriitor. Se vede că ne-ați păcălit cu poza aia și e și normal că'n poză era cineva care era și Samsung și Dalida la un loc, adecă care voia să se chelească singură, da dv. nu puteți fi decît Dalida, nu și Samsung, că doară n-o ți fi rocheriță să zdrăngăniti din chitară, da vă place coloarea neagră ca la panchiști.
Cu reînnoit respect,
Romeo Bibire
Olimpic la iubire
Iubite domn Bibire,
Călătoria mea la Bucureşti a fost numa şi numa pentru dumneavoastră, doar nu credeţi că-mi face mie plăcere aşa să ies la promenade reatebiste, să mă-mbrăţişez cu pensionari şi să-mi dea coate manelarul. Iubirea pentru dumneavoastră m-o împins spre gesturi romantico-obsedate, de-am bătut capitala-n lung şi lat, adulmecându-vă.
Dacă tot suntem la capitolul confesiuni, trebuie să aduc la lumină că am fost tătă ochi şi urechi după dumneavoastră, numa că după ce să mă ghidez dacă identitatea bibirească este obscură, ba chiar gurile rele spun că nu aţi egzista?! Aşa că m-am ghidat şi eu după instincte, o dată eraţi la Universitate in sacoul kaki, o dată pe Brezoianu cu pulover roşu şi o dată pe Silfidelor şi vă uitaţi insistent. Ba mai mult, să ştiţi că singură am pornit din Romană până-n Unirii, v-am căutat şi la metrou, în Cora şi-n Carfur, de m-a prins negura nopţii hăladuind. Acuma regret că v-am indus eroare, dar papucu cu şiret galben puţi niţeluş şi nu-l purtai decât o dată...
Dar ca să vedeţi cât de mult simţ legătura noastră virtual-amoroasă, mă voi îndupleca şi voi ataşa nişte poziţe cu mine, da' trebe să înţelegeţi că frumuseţea mea n-o prinde obiectivu, pe când un minut lângă dumneavoastră m-ar face afrodită. [Acuma meditez asupra minutului aceluia, să corectez oare? de-aş zice o oră aţi crede că sunt în plopii fără soţ ai lui Eminesquick şi cerşesc o oră de amor; de-aş zice o veaţă v-aţi speria şi aţi fugi, pentru că mi-a zis mie doamna Mirabela, cuafeza mea, că barbatul fuge de o eternitate lângă aceeiaşi femee.]
Eu zic de-acuma să vă pregătiţi, ca din iulie mi-s în oraşul dumnevoastră şi dacă ţineţi la sufletul meu, panchist cum pare el, nu veţi mai permite să mă benoclez aiurea la barbaţi şi-mi veţi da repere pentru identitatea bibirească...măcar să pot elimina pletoşii şi metrosexoşii de pe listă.
Suspin şi simţ că sunteţi sburător,
Iaurt Cea Care Nu-L Văzu Pe Bibire
spus eu ca timisoara e frumoasa :P
oleaca falsa, oleaca narcisista ici-si-colo, cu o dorinta de a fi recunoscuta ptr tot felul de inglishuri si burse cat un plop care-si baga capul in cer.
dincolo de asta, ai un stil original de a scrie si-mi plac nu atat subiectele abordate in blog, cat felul in care vorbesti despre ele aka exprimaroiul sugubat si tot felul de cuvinte amestecate-n asa fel incat sa-ti gadile retina. bafta la being cea mai imblanata oaie din stana, da' ai grija ca in momentu'n care ti se umfla blana prea tare, lupii incep s-o ia drept extra fat.
mă-nervează încadrarea în categorii, nu-nţăleg dacă îţi convine sau nu ce scriu, dacă gâdil mie-mi saltă inima să aflu şi îmi plac lupii ce cap. Ah, şi orice blog personal e narcisist.
Post a Comment