Ceva ce-aţi aşteptat de mult

Adică poze. O imagine= o mie de cuvinte, deci faceţi socoteala. Regret că nu îmi arăt pielea, dar va veni o vreme când voi avea un prieten regizor de filme porno, având ca hobby fotografia; până atunci vă mulţumiţi cu mine îmbracată. Să-ncepem.

Reşiţa îşi ştie valoarea şi ne îndrumă:Centrul futurist pe care mi-l promitea un cititor era în renovare deşi nu am văzut nici un muncitor. Adelina spune că Reşiţa e exact ca-n Midsomer Murders, mic, curăţel şi plin de hoituri în substrat. Ne-au cazat tare frumos, în aceeaşi clădire cu Bucureştiul, deci nu mai e nevoie de cuvinte. În caz că nu vă prindeţi totuşi, am avut paturi confortabile, duş şi apă caldă, nu ne-am întors cu lepră sau alte boli ale inimii. Pe timp de noapte, Lepetit şi-a testat limitele alcoolemiei: un pahar de gin şi o găsiţi sub masă cu o poftă nestăvilită de socializare. Mi-am reîntâlnit iubirea de anul trecut, dar între timp mi-am schimbat gusturile şi-am rămas cu buza friptă.

Examenele: eseu reflexiv despre oportunităţi, comentariu de text la prima vedere, la listening am scris crushed in loc de crush şi nu mi-au punctat, prezentare orală-o pledoarie pentru citit. Premiul intâi la a doişpea a fost luat de un ieşean pe al său nume Ştefan, iaca Moldova-i fruncia. Lumea a fost nemulţumită că nu s-au acordat premii pe intervale de medii, da' pe mine nu mă interesează că doar sunt o egoistă.

În ziua excursiei fraierii s-au dus la Oraviţa, dar noi ne-am retras discret şi-am fugit la Timişoara. La gară ne-a întâmpinat:

Apoi:

Olimpicile din Cheatra-Neamţ:

(ghiceşte ţiganca, Bibire)

Un prim plan cu nişte bunăciuni:

Lepetit un pic imo cu acel fular în Caransebeş (fetele au fost de nota zece, apropo):

Începe să-mi fie foarte lene să uploadez imagini, nişte artă urbană şi leţ col it ă nait:

M-aş lăuda cu noii mei Adio, dar mi-e lene. Sper că nu am făcut greşeala vieţii dezvăluindu-mi identitatea. E pustiu, e-ntuneric şi am de făcut un referat. Citesc Speranţa lui Malraux. Pusi.