Când studenţii se întorc

[Când copiii plâng. Scurtmetraj uneatecist foarte bun.]

He, he, se întorc studenţii valuri-valuri, frumoşi şi coloraţi, unii cu chitare în spinare, unii cu unitatea centrală în braţe, mai toţi cu ochelari de soare, pentru că din locurile de unde vin ei e mai mereu senin. Băieţi cu tricouri cu Che Guevara şi papuci din IDM, cu iubitele lor din Botoşani sau Vaslui. Şi fetele, cochetele, nişte schiloade toate, ele nu-ţi mai ştiu numele şi-ţi spun cu nonşalanţă "Mă, am văzut că aveţi şi voi Kaufland"sau "Cum, mă, la Bucureşti toţi sunt pe Vodăfon. Orănj e naşpa!"

Ah, şi ce frumos e să-i vezi cum bat covoare sau coboară pân' la magazin, să cumpere zahăr vanilat şi esenţă de rom, ba chiar dau prin răzătoare portocale, fiindcă acasă se îmblânzesc şi li-i lehamite de Fornetti. Şi seara se duc prin cafenele, uşuraţi că o Cola costă doar 3 lei. Găştile din liceu se reunesc şi-şi imită profesorii-spaimă şi pun bani laolaltă şi cumpără bere şi cipsuri; târziu-târziu, ei intră în casă şi-şi spun în sinea lor "Ne-am schimbat".