Dilemă

Morţii ăştia, pe lângă că-s morţi, nici nu se mai satură.
În afară că-mi tot cade mâncare din gură, îmi tot cer morţii de pomană, acuma nu mai pot să cumpăr nici o floare să mai scot mirosul de frigider dezcongelat din casă (nu voi scrie în curând legat nici o), că-i ca la morţi. Narcise? Ca la morţi. Gladiole ca la morţi. Garoafe ca la morţi. Păi să-şi deschidă, bre, florărie, dacă tot sunt trendsetteri! Şi dacă-s morţi, nu înseamnă că au fost vii? (acum vă minunaţi de genialitatea mea şi scrieţi o compunere despre cum v-am iluminat eu în viaţă) Adică dacă eu mă arunc cu gâtu-n Bistriţă fiindcă mă părăseşte Bibire (exemplu pur ficţional) şi na, sunt moartă, şi cum mie îmi plac bujorii, Bibire n-o să-i mai dăruiască următoarei victime bujori fiindcă e ca la moarta de mine?
Dar dacă mănânc gorgoaze dintr-un cimitir? Înseamnă că indirect mănânc morţi?
Prea multe probleme de gândit şi prea puţine praznice.