Of places where lovers have wings

A fost un mare păcat c-am stat azi în casă să învăţ, teoretic, despre principiul celei mai mari fericiri, când cu siguranţă el se plimba prin oraş, pe străduţele pe care numai el le ştie, unde râde la iubiţi care se pupă. Şi vremea de afara s-a răzbunat sâc-sâc pe mine c-am stat în casă şi-am facut o pozna, plici. Poznele sunt în genere utile, pentru că te lasă să creezi poveşti drăgălaşe despre ele, să le povesteşti pe o voce alintată prietenilor tai, care la rândul lor o să-ţi povestească cum au băut cerneală şi au plecat în oras în papucii de casă; apoi ne aducem aminte de Puf Alb şi Puf Gri, cum, nu ştiţi povestea? o aveam pe diafilm, acum v-o povestesc. Pozna mea de astăzi a fost c-am făcut echilibristică cu oala de borş, circumstanţele nu au ţinut cu mine şi gandirea mea unsă cu ulei m-a determinat să aleg să deschid frigiderul puternic magnetizat, am verificat teoria lui Newton, de ce râzi? Şi la momentul curăţeniei, ego-urile mele au început să facă statistici, oare mă iubeşte cineva cu b de la borş, cu s de la supă sau cu c de la ciorbă? Nu, încă n-am ajuns la vremea măritişului să ştiu să fac diferenţa dintre ele. Plus ca ego-urile au conchis că sunt predispusa la iubirea celor trei, ba chiar şi la cea a lui O, de la oala. Nu-i aşa că floarea din păr mă face iubibilă?

Si-apoi au venit la mine prieteni ti-am adus o broască verde pentru ca e verde. Si eu le-am dat ananas pentru că era galben şi-am ciocnit primavara cu culori. Si i-am privit pe geam îndepărtându-se, cât sunt de frumoşi. Si-apoi a venit prietenul-om, prietene, uite mărţişorul tău, l-am mancat pe jumătate, cum să rezist dacă-i cu portocale? Si iar a râs şi mi-a zis pacatoasa mica, mi-am ridicat sprânceana să nu te prind că mă alinţi şi am terminat ciocolata, nu ca niste libidinoşi, să fie clar. Iubitule, oare mîine plouă?