Mos Sicriu si nea Mormant

Imaginati-va cat de deprimant!
In clasa a sasea diriginta ne punea sa cantam de craciun Oameni de zapada a lui Paunescu. La doisprezece ani, cand toata lumea recita din afara ninge linistit/si-n casa arde mama/de lustra tata-i spanzurat/si eu ma tai cu lama, noi cantam ca niste curci bete Ninge ca-n Esenin, si-n poema rusa/ninge fantomatiiiic si bacovian/ninge ca sunt rece si acum urma partea noastra favorita, cand ne uitam direct si strafund in ochii dirigintei ninge ca esti duuuuusa,
ninge ca la moartea ultimului an.