Farewell fire

Back. Ma tot gandesc care e rostul blogului meu, intrucat nici nu am idei revelatorii, nici nu lucrez in advertising, nici nu am vreo obsesie to share. Circula pe alte bloguri tot felul de teorii despre cum ar arata si ce ar transmite un blog cu adevarat bun, dar pe mine sincer ma cam enerveaza sabloanele astea in care trebuie sa fie bagat un blog, suna prea a carti best-seller "Cum sa te mariti si sa ai un job perfect chiar daca esti ciunga, stirba si proasta". Cine vrea citeste, se mai chiombeste la o poza jalnica(:D), mai rade de prostia altuia.Apoi click pe X si c'est fini. Nu stiu de ce m-am pornit cu blogger philosophy, eu vroiam sa va povestesc despre Pitesti.

La categoria "prost sa fii, noroc sa ai" m-am intors acasa cu un premiu, adica cu o diploma si cu o carte care momentan nu-mi zice nimic. Ma enerveaza cartile care se dau la olimpiade si alte festivitati, parca sunt carti cumparate in masa, pe negandite, fara sa fi fost rasfoite. Sunt carti care nu vor neaparat sa vina la tine acasa, pentru ca stiu si ele ca le pui pe raft si acolo vor ramane mult si bine. Chestiunea asta cu achizitionarea cartilor e foarte delicata, ar trebui sa se dezvolte o intreaga mitologie pe tema asta. For instance, nu cred ca e bine sa cumperi mai mult de doua carti(de lectura, zic) deodata. Don't judge a book by its covers? Yeah, right. Cartile pe care le am de la anticariat mi-s de o mie de ori mai valoroase decat my shiny Penguins or Poliroms, dar cand paginile sunt pline de mucegai, urme de ulei si alte jegosenii, ti se cam lasa de citit.

Iar ma abat din scopul meu-Pitesti. Not much to say. Nu-ti poti forma o parere clara, ca in cazul Iasiului sau al Clujului. Sa incercam schematic...pitestenii au banci de sezut, pitestenii au lalele si piscine/fantani/tzasnitori .Destule puburi si magnolii care parfumeaza orasul. Pitestenii chiar mananca de la Iamy( de ce, oameni buni, de ce va multumiti cu putin?). Pitestenii nu au foarte multe cosuri de gunoi. Soferi de taxi ciudati, care fac confesiuni. Shameful billboards, cu un barbat cu puf la gat (la noi nu a ajuns asa ceva).
Am prins simfonia lalelelor. Multe flori comercializabile in piateta aia a lor, si eu m-am intors cu una acasa. O cheama Kollo Kata, e un trandafir de talie mica, cu flori galben-portocalii,frumoasa dar prea snoaba ca sa se imprieteneasca cu Cristina si de aceea sta singura pe pervazul din sufragerie. Ma bate un gand sa fac niste review-uri despre doua-trei baruri/localuri, in caz ca ajungeti la Pitesti si chiar o sa tineti minte observatiile mele :. Dar asta cu alta ocazie, pentru ca ma gasesc intr-o stare de irascibilitate si ciufutenie.