la tren nu am niciodată probleme.
Mâine dimineaţă mi-s dusă, cu ciorap cu tot (am optat pentru bleo, copila de clasa a doua din mine ţopăie de încântare). Pour la premiere fois, m-am uitat la meteo pe tevesanc, ăştia vestesc ploaie
o-o, adio fuştă, quelle tristesse pentru ochiul belgian şi totuşi ploile trebuie să fie foarte drăguţe în Bruxelles. Tot pentru prima dată am schimbat leul în euron, iată am săvârşit primul gest de dezrădăcinare. Banii cei noi au miros de anticariat şi nu pot să cred că, dacă am norocul lui
Vio, pot să cumpăr două pulovere cu cinci euro. Eu sper să găsesc bomboane Quality Street şi să le împart cu blogherii, prieteni de cruce.
Maica mea a dat comunicat de presă că nu-mi mai plăteşte internetul fiindcă nu învăţ nimicătelea şi-o să ajung să-mi distrug viaţa propăvăduind medicina naturistă în casele pocăiţilor (aceasta este percepţia mea de distrugere a vieţii, mama ar fi dat drept exemplu ceva de la surprize). Deci dacă lipsesc exagerat de mult, acesta ar putea fi un motiv.
N-aş vrea să vă plictisiţi în absenţa mea, vă las nişte muzici după cum v-am obişnuit. Unu, profităm de traficul meu umflat cu pompa pentru a vă aduce aminte de
muzica ţâţoasă pe care am uploadat-o în perioada mea stats-modestă. Doi,
motion sickness, mă întreb când oi pune şi eu mâna pe documentarul electro.
Şi de-o fi să mor, vă rog să nu-mi căutaţi poeziile crizate erotic, să-mi publicaţi un volum şi să scrieţi cât de jănială am fost. Prefer să mă faceţi personaj de roman, să-mi ridicaţi o statuie, să fie liceul rebotezat după numele meu, lucruri din astea mărunte. A, şi la inmormântare neapărat fanfară. Şi bărbaţii să poarte gâtlegău. Totuşi ar fi păcat să mor fără să-mi câştig un loc de coşciug în cimitirul Bellu.