Tuesday, March 09, 2010

momentul când te întâlneşti cu cel care era cel mai bun prieten

se dă play la muzică-nainte

ştii momentul acela când te întâlneşti cu cel care era odată cel mai bun prieten şi pentru o clipă uiţi că sunt orgolii si lene şi crezi că totul e la fel ca la început
uiţi că sunt ani de când n-aţi mai mâncat covrigi cu cafea pe strada Poştei din Piatra-Neamţ
de când nu v-aţi mai dat ghionturi pe sub masă când tata povesteşte pentru a mia oară despre călătoria din Siria
de toamna lui 2005 când aţi descoperit împreună Kings of Convenience şi practic eraţi cele mai tari tipe din liceu
uiţi de toate şi ţi-e dragă clipa aceea

şi apoi zâmbeşti frumos, ridici din umeri, ai vrea să-i spui prieten drag dar un nod se leagă pe trahee şi vorbeşti despre vreme, serviciu, călătorii, faci planuri pentru o următoare întâlnire care nu se mai întâmplă decât tot mai rar, din orgoliu sau din lene sau din ceva care mi-e străin.


Asculta mai multe audio Blog

3 comments:

Mircea said...

Oamenii se schimba. Trist dar adevarat. Si poate uneori suntem obisnuiti cu imaginea unui om decat cu omul repectiv. Timpul ne face doar sa vedem asta mai clar.

Ce mai ramane? sa ne bucuram de imagine, of course :)

anna said...

întâmpin la fel!

poate că avem nevoie de umeri noi şi-atunci, u know, nu se mai ridică

Mihai Anton said...

uh, bon iver, great song.s ... thanks