despre Balta Albă ca un sectant

Ştiţi blogurile alea în care autorul vorbeşte despre el la persoana a IIIa şi îţi spune cum a găsit un nasture pe jos care s-a îndrăgostit de nasturele roşu de la vesta lui şi ce frumoasă e viaţă şi tu ai vrea să îi zici hai sictir, că nu te mai citesc? O astfel de însemnare aş vrea să scriu şi eu astăzi! Şi să zic ceva de genul ăsta:

Milli s-a mutat la Băiat, într-un loc frumos!

Când iese afară să recicleze, Milli vede parcul Titan!



Dacă vrea şi de obicei vrea, pentru că n-are frică, Milli îşi dă jos papucii şi şosetele şi-şi bagă picioarele în lac şi peştii şi broaştele ţestoase aruncate din apartamente îi fac reflexoterapie!

Milli, într-o zi, o să îi spună lui Gruia de la metropotam să treacă prin parcul Titan înainte să alcătuiască topul parcurilor din Bucureşti.

Milli, dacă vrea, mănâncă în fiecare duminică în parcul din faţa blocului sendvişuri cu boabe de muştar, în timp ce se uită amuzată cum evangheliştii cântă Evanghelia e prietena mea!

Dar noroc că nu scriu aşa ceva.