The Way I'm Blogging

Mi se pare că a venit timpul să (mă) lămuresc. Nu îmi pasă de regulile unui blog de succes, de zelist, de nominalizări nu știu pe unde, în blogrollul cui sunt. Nu vreau să impresionez pe nimeni în afară de mine. Scriu cum mă taie capul, tocmai de aceea mi se pare că am prea mulți cititori. Nu răspund la toate comentariile pentru că a) nu mai am nimic de adăugat b) nu văd motiv de flirt c) nu am timp. Nu prea scriu comentarii pe alte bloguri, prefer să fiu cititor pasiv. Plus că nu-mi place să mă bulucesc. Scriu rar pentru că nu mai am timp de când lucrez și pentru că oricum nu vreau să mă expun prea mult, eu sunt așa cum scriu. Scriu pe blog în speranța că orice însemnare e un schelet pentru ceva mai bun pe viitor. Citesc blogurile care aduc a literatură, n-am răbdare pentru blogurile de pseudo-jurnalism ( de aceea migrarea lui De Ce de la o tabără la alta m-a dezamăgit). In blogrollul meu sunt doi oameni pe care îi iubesc și m-au ajutat foarte mult (oompa și sociu) și oameni care mi se par palpabili și-mi sunt dragi. Mai sunt câțiva pentru care am o mare afinitate, dar mi-e lene să umblu în html. Și alții care n-au nevoie de link (terorista, jeg, gramo). În rest, sărutări fierbinți.