despre cum mă scoate oompa dintre pereţi

Oompa este absolut înnebunită după Fursecul Mecanic. Acum ea stă cu o carte în mână în umărul meu şi mi-e frică că o să mă trosnească înnebunită e prea mult zis. Eu reacţionez la ameninţările fizice, aşa că o să rectific: Oompa nutreşte placid o admiraţie pentru Fursecul Mecanic. Motiv pentru care ea mă scoate la ora 6 de la serviciu, când eu îmi ascut barda şi vreau să împung omenirea, şi mă cară la căutat indicii de fursecuri pe bănci, stâlpi, coclauri. Necunoscătorii trebuie să afle că fursecul este un domn care s-a apucat de făcut fursecuri pe care le oferă prin blogul lui, cu condiţia să răspunzi la întrebări semi-subtile, să cauţi indicii prin oraş etc. Eu cred că acest domn vrea 1. să îşi dea doctoratul în psihologia mulţimilor 2. sa râdă de nişte fătuci care se topesc după prăjituri. În orice caz, acum când înfulec ultima brownie a Oompei, declar cu mâna pe tâmplă că sunt cele mai bune prăjituri pe care le-am mâncat. But then again, eu mai fac foamea în viaţă. Mno, astăzi plănuisem cu faimoasa bloggeriţă să bem un salitos, să ne uităm la un film (Everything is illuminated, am terminat cartea), să mai vorbim cu peştii, să regretăm că n-am fost la schimb de cărţi s-o vedem pe Simona Popescu. Aici trebuie să inserez un ordin tot cu cartea în mână: Oompa nu bea de obicei Salitos, ci Guiness. Fâs. Abia ce intru în casă, zgribulită şi, fireşte, flămândă, că mă şi scoate afară-n ploaie să căutăm noi indicii pentru Fursecul 16, ascunse de la Kreţulescu la Academie. Am însoţit-o cu condiţia să îmi dea 40% din câştig. Mi-a mers poanta. Pe drum am înjurat toţi oamenii pasibili de treasure huntingul ăsta, ceea ce m-a mai calmat, ca o îmbălsămare.