Monday, October 20, 2008

bomboană do.re.mi

Despre tmbase de la Timişoara (redundant, dar poate cineva nu ştie) pot spune că:

eu mai puţin.

Dar oraşul mi-a plăcut iară şi iară şi m-au încercat sentimente dubioase

dar e banal deja să mă încerce tot felul de lucruri

de exemplu azi dimineaţă m-am trezit cu versul acesta în cap:

înlăuntrul ei o mie de pui miaună necontenit după siguranţa din vremea nopţii

şi acesta este criteriul meu de valorificare a unui poet, dacă îmi vin versurile în cap neinvitate.

noapte bună, Van, din când în când scriu exclusiv pentru tine, ca acum.

4 comments:

mastic said...

Criteriul poate sa fie al tau, dar nu poate sa fie de valorificare, pentru destepti. Desteptii au stabilit de exemplu ca oamenilor le vin in cap versurile si melodiile proaste mai mult decat cele de valoare printr-un mecanism mintal asemuit cu scarpinatul. Mintea foloseste un iritant ca pe un trigger pentru a-si verifica sistemele, ca si cum ar fi o pisica care se intinde dupa somn. Capul tau isi verifica sistemele, si folosea cea mai iritanta bucata din ultimele plimbate. Nu-i nimic, autorul' stie ca il apreciezi, poti sa-l si bati, numai sa-l bagi in seama, artistii e ca femeia, prefera sa o omori numai sa o bagi in seama, indiferenta ii macina.

lurvv_vruu said...

imi si imaginez o pisica ce se intinde dupa somn spunandu si "ia sa vad daca mai pot sa ma intind...". sau un poet care scrie o poezie doar ca asa vrea creierul, sa si verifice "sistemele". un automat de facut poezii,totul este in van.

mastic said...

Nu, era un studiu despre care vorbea demult bbc, probabil, si ma refeream la melodiile si versurile proaste pe care respectivul creier le asculta, nu despre cele pe care le creeaza, partea cu de unde vine de fapt inspiratia poate sa fie alta teorie.

white noise said...

pai orasul e baza:-)