15 zile până la concediu

Dacă la voi se întâmplă ceva cât soarele e pe cer, jos pălăria. La mine zero. Mă bucură zilele când transpir, am de spălat. Se zvoneşte că le monde diplomatique nu mai există în limba română. Tocmai când îmi trezise interesul cazul Darfur. Chestiuţele astea deştepte pe care le ştiu (aşa, vag, parţial şi superficial, specific gemenilor) mă îndepărtează de oameni. Adică ei de mine. I-am zis lui zaiţ că dacă o să sfârşesc vreodată în militari petrecându-mi după amiezile în faţa blocului cu doi copii printre fustele mele, să-mi pună arsenic în cafea. Zaiţ a zis cartierul meu e straşnic de înspăimântător ziua, al tău noaptea. Cine mai foloseşte cuvântul straşnic în afară de mine?

Ce-i drept, noaptea chiar se întâmplă lucruri. Acum două seri a sunat cineva la uşă la două noaptea. Nervii noştri erau întinşi ca nişte corzi de vioară. Am stat de veghe lângă uşă cu o tolbă de săgeţi. Am adormit şi am visat un concert Sex Pistols (nici nu ştiu...) în care Sid urla You fucking ignorants!. Apoi m-au durut oasele.